Proceduri vamale concept, scop, perspective

În conformitate cu art. Art. 224 și 225 din Legea privind reglementarea vamală, mărfurile importate în sau exportate din România România se plasează sub una dintre procedurile vamale. instituit prin art. 202 CC CU. La art. 4 TC TC a aprobat termenii de bază ale legii, constatăm că regimul vamal - un set de reguli care definesc cerințele în scopuri vamale și condițiile de utilizare și eliminare (sau) a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii vamale sau de dincolo.

- „Regim vamal“ - un set de reglementări care prevăd procedura operațiunilor vamale și care determină statutul mărfurilor și vehiculelor în scopuri vamale;

- „operațiuni vamale“ - anumite acțiuni în legătură cu bunurile și vehiculele, comise de persoane și autoritățile vamale, în conformitate cu prezentul Cod pentru vămuirea mărfurilor și a vehiculelor.

Combinând aceste două definiții, vom vedea că regimul vamal este de a determina ordinea actelor comise de persoane și autoritățile vamale la vămuirea mărfurilor și a vehiculelor. În plus, acesta conține o definiție a „regim vamal“, în același articol, potrivit căruia acesta este un regim vamal care definește un set de cerințe și condiții, inclusiv procedura pentru aplicarea în ceea ce privește mărfuri și vehicule taxe vamale, impozite, interdicții și restricții stabilite în conformitate cu legile din România privind reglementarea de stat a comerțului exterior, precum și statutul mărfurilor și vehiculelor în scopuri vamale, în funcție de obiectivele mișcării lor peste frontiera vamală și utilizare în România sau în străinătate.

Este clar că definițiile sunt similare în sensul, dar nu oferă o imagine completă a esenței acestor termeni. Compararea art. 155 TKRumyniyai Art. 202 CC CU, putem vedea că un termen de pre-existent „regim vamal“ corespunde acum la „regimul vamal“ pe termen (mai jos, acești termeni sunt utilizați ca sinonime). Având în vedere diversitatea și caracterul vag pură legislatorul a folosit limba, volumul dedicat subiectului de generalizări și cercetarea științifică ar trebui să fie clar mai clar.

Rise a relațiilor vamale a fost mutat peste graniță, care este autoritățile fiscale este percepută ca un obiect de impozitare. Proprietarul mărfurilor transportate este întotdeauna obligația de a transfera o parte (în natură sau în termeni de bani) în favoarea trezoreriei indigene. În orice moment persoanele autorizate (vamesilor, Barmani, oficiali ai vamale moderne), acest produs este perceput ca fiind proprietarul potențialului de îmbogățire ulterioară. efect comercial si de vanzarea, utilizarea sau scopul importului mărfurilor nu este luată în considerare. Inițial, funcția vamală este eficient pentru a asigura protecția pieței naționale de concurența mărfurilor străine, utilizarea fondurilor de impact exclusiv protecționistă asupra fluxurilor comerciale, precum și punerea în aplicare a problemelor fiscale. Fluxul de volum de mărfuri care curge dincolo de frontiere, în principal, reglementate prin schimbarea valorilor taxelor asociate cu costul sau caracteristicile cantitative ale produsului respectiv.

Notă. De asemenea, în prezent, în conformitate cu partea. 1 lingura. 161 CC CU, obligația de a plăti taxe vamale la importul de mărfuri are loc în suport în momentul trecerii frontierei vamale.

Evident, o astfel de abordare nu are un impact pozitiv asupra dezvoltării dinamicii cifrei de afaceri comerciale între cele două țări. Faptul este că, în acest caz nu au fost luate în considerare interesele proprietarilor de bunuri, care le-ar putea transporta peste frontiera de stat cu o varietate de scopuri. Nu există nici o îndoială că mișcarea inițială a mărfurilor sa datorat capacității de a obține profituri mai mari prin creșterea prețurilor în locuri departe de locul unde acestea sunt fabricate. Cu toate acestea, nu există nici o îndoială că motivația participanților raporturilor juridice vamale pot fi mai complexe și fără a se limita la cumpărarea sau vânzarea avantajoasă. Astfel, părțile interesate pot transporta mărfuri prin teritoriul multor țări, nu numai pentru a găsi locul în care acestea sunt acolo este cea mai mare cerere (poate prelua cel mai mare preț), dar, de asemenea, pentru a consolida relațiile economice și politice sau ar putea importa bunuri în țară temporar (instrumente de construcție și echipamente, utilaje agricole). Se poate presupune că dezvoltarea în Europa, în 18 - 19 de secole, fabrici, fabrici a provocat activarea circulației peste frontiera vamală a materiei prime transportate nu este de vânzare, dar în vederea transformării sale în produse finite. În acest mărfuri care circulă rapid, mărfuri și fluxurile financiare contra, nu numai pentru a îmbogăți persoane fizice, pentru a transporta mărfuri, dar, de asemenea, un efect pozitiv asupra bunăstării terenului, care a trecut prin. Pentru a stimula aceste fluxuri a fost necesară pentru a dezvolta o abordare diferențiată în stabilirea destinației bunurilor pe care le transporta peste graniță, asigurați-vă că să ia în considerare în scopul de a muta. Pentru a face acest lucru în vamă a început să se aplice așa-numitele regimuri vamale. Aplicarea lor complexă a creat premisele necesare pentru o utilizare mai flexibilă a instrumentelor tradiționale vamale, mijloace și metode de reglementare a comerțului exterior (tarifele vamale, licențierea, cote, etc.), ceea ce a făcut posibil să se ia nevoi mai mari de cont, interesele și agenții economici - participanți la activități de comerț exterior, și state, prin care bunurile circulă frontiere. Asigură capacitatea de a condițiilor de a căuta reciproc avantajoase pentru comerciant și fiscale soluțiile autorităților de pre-definite, a căror realizare depinde de condițiile particulare de situație. Ca urmare, ordinul a fost stabilit, în care, cu scopul de a muta mărfurilor peste frontiera vamală, persoană juridică vamală sub autoritatea avea dreptul de a le-a pus sub orice regim vamal aprobat și apoi trebuie să respecte procedura de tratare a bunurilor în regim.

Pur și simplu pune, prin plasarea mărfurilor sub un anumit regim vamal (în prezent - regimul vamal), partea interesată (proprietar sau administrator) identifică două puncte principale:

- un set specific de drepturi și responsabilități care pot fi utilizate și care ar trebui să fie urmată de eliminarea în continuare a acestui produs;

- comandă condiții și (sau) de plata taxelor vamale.

La rândul său, biroul vamal de eliberare a mărfurilor, în conformitate cu indicată în declarația de procedură mărfuri ține evidența bunurilor care urmează să fie utilizate numai în cadrul acestei proceduri și că taxele vamale au fost achitate (în cazurile prevăzute de legislația vamală) la timp și în întregime.

După cum sa menționat mai sus, prezența fluxurilor de mărfuri și financiare stimulează dezvoltarea locală a întreprinderilor private, legate de furnizarea anumitor servicii (transport, manipulare, încărcare și descărcare, securitate, asigurări, brokeraj, reprezentare, etc.), care afectează în cele din urmă productive dezvoltarea nu numai economia regională, ci și federale, în cele din urmă contribuie la formarea unei părți profitabile a bugetului românesc. Adică, autoritățile legislative și executive sunt obligate să creeze condiții care să sprijine interesele participanților la activitatea economică externă pentru a calcula opțiunile posibile pentru reglementarea juridică care să asigure fezabilitatea economică a activităților asociate cu circulația mărfurilor peste frontiera vamală.

Comerțul transfrontalier se realizează, de regulă, pe baza unui tratat internațional de România cu țara străină adiacente sau grup de țări străine învecinate, care prevede un tratament favorabil special pentru comerțul exterior în comerțul exterior cu bunuri și servicii, efectuate exclusiv pentru a satisface cererea locală pentru bunuri și servicii produse în zonele de frontieră respective și sunt destinate consumului de către persoane fizice e care au un loc permanent de reședință în teritoriile, și persoanele juridice cu sediul în aceste domenii. În care tratamentul menționat favorabil de construcții nu se aplică în alt stat străin sau a unui grup de state străine cu care România a încheiat tratate internaționale care prevăd un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat oricărei alte țări străine.

Comerțul transfrontalier poate fi realizată între persoane din România cu un loc permanent de locație (reședință) în zona de frontieră a România, și persoanele străine cu un loc permanent de locație (reședință) în zonele de frontieră respective definite într-un tratat internațional de România cu țara străină vecină, exclusiv satisface nevoile locale pentru bunuri și servicii produse în zonele de frontieră respective și destinate a fi consumate I în zonele de frontieră respective.

Procedura comerțului transfrontalier și a zonelor de frontieră conexe, în cazul în care un regim special de activitate de comerț exterior, determinată de Guvernul România, în conformitate cu acordurile internaționale cu țara vecină, România, state străine și legile federale.

Aceste reguli pot fi considerate pe deplin ca condițiile de bază ale camerei peste frontiera vamală a mărfurilor în cadrul procedurii de „comerț de frontieră“.

Se pare că punerea în aplicare a acestei propuneri va aduce următoarele aspecte pozitive din România:

- să consolideze relațiile de bună vecinătate cu țările învecinate;

- rezolva parțial problema ocupării forței de muncă și creșterea materialului bunăstarea de viață Rumyniyan în domeniul punerii în aplicare a procedurilor vamale.

În plus, pentru cei care doresc să adere la punerea în aplicare statele uniunii vamale a procedurilor comerciale transfrontaliere va fi primul pas pe drumul spre gol.