O scurtă istorie a limbii latine - documentul - pagina

O scurtă istorie a limbii latine

Latină (lingua Latina) a fost inițial limba unui trib mic de latini, care a trăit în mijlocul peninsulei. Pe teritoriul peninsulei, în 753 î.Hr.. e. orașul Roma (Roma) a fost fondat, care în timp a devenit centrul statului roman, transformat până la sfârșitul anului I. BC. e. în Imperiul Roman vast. Latină a fost aici, în primul rând, limba instituțiilor publice, și este, de asemenea, utilizat pe scară largă în toate domeniile vieții de zi cu zi, atât în ​​metropola și în provincie.

În al II-lea. BC. e. Romanii au cucerit Grecia antică, o cultură foarte dezvoltată, care a avut o influență profundă asupra dezvoltării spirituale a Romei antice și posleantichnoy Europa. În Grecia, prima dată a existat un sistem științific de cunoștințe, atât științelor umanitare și naturale, la nivel înalt de dezvoltare a ajuns la diferite tipuri de cultură artistică - literatură, teatru, pictură, sculptură. De aceea, romanii asimilează în mod activ realizările culturii grecești, traducerile operelor grecești în latină. Multe cuvinte grecești romanizată și a pătruns în mod activ în limba vorbită și științifică. Două litere ale alfabetului grecesc - y (epsilon) și z (zeta) - au fost introduse în alfabetul latin. Mai ales o mulțime de cuvinte grecești împrumutate din diferite domenii ale cunoașterii științifice.

După prăbușirea Imperiului Roman în V. n. e. European a adăugat stat feudal timpuriu. Până în acest moment pe teritoriul Italiei moderne, Franța, Spania, Portugalia, România, pe baza latină încep să se formeze așa-numitele limbi romanice (de la cuvântul Romanus - Roman): italiană, franceză, spaniolă, portugheză, română. Cu toate acestea, aceste limbi, precum și alte (vechi germanice, engleza veche și așa mai departe. D.), erau încă în fază incipientă, literatura pe ele nu exista. În același timp, fiecare țară trebuie să se dezvolte și limbaj multi-funcție. Deci, limba în Europa de Vest pentru un mileniu a devenit latină. Latina a fost limba de instituții publice, diplomație, biserică, educație și cercetare.

În secolul al XII-lea. în Europa există primele universități în care focalizarea și dezvoltarea cunoștințelor științifice. Latină este predat toate materiile, dar odată cu apariția tiparului - publicat numeroase lucrări științifice. Studenții -vyhodtsy din diferite țări, în pereții universității a vorbit în limba latină, compuse în această limbă poezii și cântece. Unul dintre aceste cântece - «Gaudeamus» - mai târziu a devenit celebru imn de student.

Un nou impuls pentru studierea și folosirea limbii latine Europa de Vest a primit în timpul Renașterii, când a început să se întoarcă multe dintre valorile spirituale ale lumii antice. În același timp, în curs de dezvoltare în mod activ științelor medicale și biologice, contribuind la crearea unui latin terminologie natural-științifică internațională. În limba latină, a scris lucrările sale Descartes, Newton, Leibniz, Campanella, Leonardo da Vinci, Vesalius, Harvey.

În secolele XVII-XVIII. educație și cercetare în țările europene se deplasează treptat în limbile naționale, cu toate că în acest moment fiecare persoană educată știa latină perfect, și lucrări științifice cu privire la tradițiile secolului al XIX-lea. întocmite în această limbă. Cea mai lungă tradiție de utilizare latină într-un limbaj științific profesional conservate in stiintele vietii. În prezent, există liste de termeni acestor științe, în Latină convenite între oamenii de știință din toate țările - așa-numita nomenclatură :. Anatomie, microbiologie, botanică, zoologie, farmacologie si altii au adunat mii de termeni în fiecare astfel de nomenclatură, care marea majoritate se bazează pe Latină și cuvinte grecești și elemente de consolidare cuvânt. Principiile fundamentale ale conceptelor științelor naturale moderne au fost stabilite încă din Grecia antică. om de știință remarcabil Aristotel (secolul IV. BC. E.) În primul rând a încercat să generalizeze cunoașterea florei și faunei, elevul său Teofrast (IV-III lea. BC. E.) Compuse un tratat privind structura și reproducerea plantelor, iar omul de știință Dioscoride ( I c. n. e.) a descris aproximativ 400 de plante. Multe dintre animalele și plantele de nume grecești au fost mai târziu romanizată și a devenit parte a nomenclaturii zoologice și botanice.

În Evul Mediu, a continuat acumularea de materiale concrete despre fauna sălbatică. O atenție deosebită a fost acordată plantelor medicinale, pe relația corpului uman cu diferite substante insufletite si neinsufletite natura. Terminologie se învârtea în principal într-un cerc de concepte acumulate antichitate.

Renascentist și în special secolele XVII-XVIII. Acesta a deschis calea pentru dezvoltarea rapidă a științelor vieții și termeni biologici, respectiv. Cu toate acestea, progresul terminoobrazovanija cel mai intens în biologie asociate cu utilizarea de noi metode de floră și faună de clasificare. Cea mai mare realizare a biologiei în acest domeniu a fost sistemul de clasificare a plantelor și animalelor, dezvoltat de natura renumitul cercetător suedez al C. Linnaeus (1707-1778 gg.). Înainte de el, multe specii de plante și animale desemnate diverse cuvinte latine, care a fost foarte incomod pentru stocarea, cât și pentru utilizare. Karl Linney a introdus nomenclatura binomială în care fiecare specie a fost determinată prin două nume latine - gen și specie.

În secolele XIX-XX. Sistemul de clasificare a animalelor și a plantelor au continuat să se îmbunătățească. În 1867, la Congresul Internațional Botanica din Paris, primele „Legile nomenclaturii botanice„, în 1905, la Viena, modern Codul internațional al nomenclaturii botanice au fost luate, ultima versiune a fost adoptată de către Congresul Internațional XII în 1975

Cu toate acestea, pe lângă aspectele profesionale ale formării, studiul limbii latine are o semnificație culturală importantă. Elemente de istorie antica, cultura, frazeologia, după cum știm, este întotdeauna inclusă în sistemul educației artistice în toate țările din Europa, și este pe ele timp de secole se bazează bazele culturii europene moderne. Mii de cuvinte de origine greacă și latină a intrat în vocabularul zilnic obișnuit al fiecăruia dintre noi în toate sferele vieții noastre - de la ideologie, politică, știință la numele de persoane, subiecte și concepte ale vieții noastre interne. Un om, să se alăture cuvintele secrete ale Greciei antice și Roma, lărgește orizontul imens, percepe în mod conștient esența și semnificația multor cuvinte și concepte moderne.

§ 1. alfabetul latin

În prezent, latină (sau, mai degrabă, novolatinsky) alfabet este format din 25 litere:

În terminologia științifică latină se găsește uneori scrisoare Ww - dublu ve, în principal, în numele de origine germană și engleză. Este pronunțată ca [în] cuvintele [y] germană și cum urmate de o vocală în cuvintele de origine engleză: Wassermann [Vssermann], Webster [Ubster], Wilson [Ulson].

Cu o scrisoare de capital, ca și în română sau din Belarus, să înregistreze propriile lor nume și nume de locuri. În plus, latini nomenclatoare biologice, precum și în biochimice, chimice și farmaceutice, cu un capital a decis să scrie:

1) Denumirile generice de animale și plante: Lacerta [lyatsrta] - șopârlă, Urtica [urtka] - urzica, Arthropoda [artrpoda] - Arthropoda;

2) denumirile elementelor chimice și cationi: Ferrum [frrum] - fier, Natrii chloridum [hlridum ntrii] - clorură de sodiu;

3) numele substanțelor biochimice și medicamente: Serotoninum [serotonnum] - serotonina, Tetracyclinum [tetratsikl-asl] - tetraciclină.

§ 2. Clasificarea sunetelor

În sunetele latine sunt împărțite în vocale și consoane.

Literele a, e, i, o, u, y transmis vocalele.

Literele b, c, d, f, g, h, k, l, m, n, p, q, r, t, v, x, sunete consoane z transmisie sau combinații ale acestora.

§ 3. pronunțarea vocalelor și litera J

vocalele Single (sau odnoglasnye) în foneticii sunt numite monoftong. Latină monoftong a, e, i, o, u sunt pronunțate ca sunt numite: arenosus [Arin-GPV] - pietroase, Rana [district] - broasca, Triticum [tr-tikum] - grâu.

Litera y (epsilon), împrumutat din limba greacă, întotdeauna pronunțată ca o vocală i. în legătură cu care limba franceză, ea a fost numită "y" (literal, „și greacă».): pterygoideus [pterigo-Deus] - o aripă, simbioză [Simbi-sis] - simbioză, zygota [zig-ta] - zigot.

Câteva cuvinte de origine greacă a literei I înainte de vocalele - o silabă separat și menține pronunția obișnuită: Iodum [si doom] - iod, geriater [Geri-ter] - specialist în boli ale bătrâneții.

Deoarece vocalei [u], urmată de amestecarea cu sunetul vocalei devine calitativ diferit în cel XVI. dom (iota) pentru a înlocui literele înainte de vocalei i - scrisoarea Jj a fost introdus în alfabetul latin. Astfel, cuvintele iaponicus, maialis, Iuniperus pot fi scrise cu litera J (iaponicus, majalis, Juniperus). Înlocuirea litera i cu litera J nu este strict necesar. În latină o astfel de înlocuire medico-biologice se efectuează în general secvențial; în latină istorică și filologică, în aceste cazuri, este litera i.

§ 4. Pronuntarea combinații vowel

Combinația dintre două vocale sunt pronunțate ca un sunet sau silabă. De obicei, patru astfel de combinații se utilizează: ae, oe, au, ue. Ele sunt numite convențional diftongi.

Combinația ae transmisă ca [e]: Algele [-lge] - alge, arterele [art-EE] - artera.

OE combinație transmite sunetul [e]: amoeba [am ba] - amoeba, Foeniculum [Feng kulyum] - fenicul, mărar farmacie.

Combinație au transmis ca o singură silabă [av] sau Belarus [aў]: amigdalițelor [Vries / ўris] - ureche, caudalis [kavdlis / kaўdlis] - coada.

Combinația este transmisă ca limba rusă UE [eV] sau Belarus [eў]: eucalipt [evkalptus / eўkalptus] - eucalipt, pleură [plvra / plўra] - pleură. Rezultă că combinația dintre UE amintit la sfârșitul cuvântului înainte de consoanele m și s nu este un diftong, și este împărțit în două părți: calcaneu [kalkneus] - călcâi, peritoneu [peritonum] - peritoneu.

Uneori numele biologic întâlnește ei diftong greacă. care este pronunțat [hei]: Teichodectidae [teyhodektde] - lice, seirosporae [seyrspore] - seyrospory.

În unele cazuri, o combinație de oe ae sau nu constituie un diftong, și fiecare vocală ar trebui să spun separat. În acest scop, deasupra a doua colon da transparent, semn longitudine sau conciziune AOR [er] - aer uropooticus [uropotikus] - uriniparous, Aloo [citește mai] - aloe, Eritropoieză [eritropozis] - procesul de formare a hematiilor, chrisaĕtos Aquila [Quil hrizetos] - vultur auriu.

§ 5. Pronuntarea consoane

Litera c este pronunțată ca [n] înaintea vocalelor e, i, ae y și diftongi, oe, eu, ei. cervix [tsrviks] - gât, col uterin, Picidae [pitsde] - Djatlova, zoocoenosis [zootsenzis] - zoocenoses. In alte cazuri, [t. e. înainte de vocalele a, e, u. și consoane au diftong (cu excepția h], litera c este pronunțată ca [k]: caulocarpus [kavlokrpus)] - stebleplodny, cranium [krnium] - craniu, coracoclavicularis [korakoklyavikulris] - rostral-clavicular.

G La literă este întotdeauna pronunțată ca [z]: genotypus [gentipus] - genotipul, marginalis [marginlis] - margine situată la marginea.

Scrisoare h pronunțat Belarus din Ucraina sau [r] cuvinte GAI, frezare, etc. Homo [OMG] - .. Omul, hydrargyrum [gidrrgirum] - mercur. Să nu fie pronunțat că scrisoarea ca rus [g], deși litera „r“ și este folosit la cuvinte latine transliterare care conțin litera h.

cuvinte k litere utilizate în origine non-romană, în special în acele cazuri în care este necesar să se transfere sunetul [k] înainte de vocalele e, i, y. Kalium [klium] -kaly, kurilensis [kurilnzis] -kurilsky, oligokinesia [oligokineza] - rigiditate.

Litera l încet pronunțat [l] înainte de a vocale și consoane înainte: lambliosis [lyamblizis] -lyamblioz, Pulmo [plmo] -lumina, tridactylus [tridktilyus] - Trei degete.

Litera q este folosită numai în combinație cu vocala u și u urmează după o vocală (a, e, i, o, u). Astfel de combinații sunt transmise ca [q], urmată de o vocală: aqua [kVA] - apă, liquidus [lkvidus] - lichid, Quercus [kvrkus] - stejar.

Scrisoarea e între vocalele sau consoanele aproape de m sau n este pronunțată ca [s], în alte cazuri, cum ar fi [s]: plasma [plzma] - plasma, Rosa [Rose] - pratensis RPA, Succisa [suktsza pratnzis] - Sivets pratense.

z scrisoarea este de obicei găsite în cuvinte de origine greacă și sunetul transmis [s]: Oryza [Orzan] - orez, trapez [trapzius] - trapez. Excepție - cuvânt Zincum [tsnkum] - zinc.

§ 6. Combinațiile de consoane cu vocalele

Ngu combinație de litere, urmată de o vocală pronunțat [NGV], urmată de o vocală: lingua [lngva] - limbaj, Sanguis [sngvis] - Sânge.

Combinație TI înainte de vocalele pronunțate ca [chi]: articulatio [artikultsio] - comun, virulentia [virulntsia] - virulență. Cu toate acestea, în cazul în care, înainte de cuplare ti + vowel sunt consoane s, t, x. t literă pronunțat ca de obicei consonant [m]: digestio [digstio] - digestie, mixtio [mkstio] - amestecare.

Su combinație cu vocalelor ulterioară pronunțată [comunicare]: consuetudo [konsvetdo] - obicei, suavis [svvis] - plăcută.

§ 7. Pronunție consoana

Cuvântul grecesc latinizat apare în consonanță cu litera h. Acestea sunt pronunțate după cum urmează:

ch ca [x]: bronhiole [bronholyus] - bronhiolară, Chrysidoidea [hrizidodea] - cuc viespe.

ph cum ar fi [f]: photophilus [fotfilyus] - fotofilny, polyphagus [polfagus] - polyphage.

rh cum ar fi [p]: Rheum [rom] - rubarbă, Rhizocephala [rizotsfalya] - rhizocephalans.

th [m]: Anthozoa [antoza] - corali, arthropoda [artrpoda] - artropode.

combinație Sch de litere este pronunțat [ct]: schizogonia [skhizognia] - skhizogoniya, ischiadicus [iskhidikus] - sciatic.

exerciții

1. Citiți, acordând o atenție la pronunțarea corectă a combinațiilor vocale:

aequlis - egal, auriculris - ureche, autorestittio - auto-vindecare, Areus - aer, dploo - diploe (os spongios), eurytpicus - eurytopic, haemoposis - sânge,
neurocoensis - nevrotsenoz, Grataerna pllida - păduche pasăre, Trientlis Europaea - starflower european, synoecolgia - sinekologiya, pseudomembrnae - pseudomembranes, sacrles vrtebrae - vertebre sacrale.

2. Citiți, acordând o atenție la pronunțarea corectă consoanelor c, g, h, q:

cllulae cnicae - celule conice, rdea cinrea - Heron gri, Cmex lectulrius - ploșniță, Polemnium coerleum - cianoză albastru, Tlpa Braula - orb mol, nguis - cui, inguinlis - inghinal, sublingulis - sublingual, haemoglobnum - hemoglobină, heterognesis - heterogenesis, hyalodentnum - gialodentin, Quinquencula - pyatioreshnik, aquaedctus - apa, triqutrus - triunghiulare, oblquus - oblic.

3. Citiți, acordând o atenție la pronunțarea corectă a clusterelor consoane:

cephalochrda - golovohordye, Delphindae - delfini, Chamaedphne calyculta - Cassandra, Ostechthyes - pește osos, Oncorhnchus KTA - Chum, rhizma - rizom, Hydrpsyche
angustipnnis - gidropsiha uzkokrylaya, ephemerphyton - efemerofit, Echinocccus - Echinococcus, phaenmenon - fenomen, plnta thermphila - căldură iubitoare de plante, rhizocaulphyton - rizokavlofit, thermphobus - termofobny, diaree epidmica - epidemie de diaree, ischogyra - subdezvoltare a convolutiile creierului, neurphagus - nevrofag, Schizndra chinnsis - magnolie chinezi de viță de vie, Taeniarhnchus sagintus - teniei bovin.

aforisme înaripate și zicători

1. LMA mter - asistenta mamei (cu reverență instituției de învățământ superior lor).

2. QuilA MSCA non cptat - Vulturul nu prinde muște (vezi nava mare -. Scufundări Mare).

3. Nlla des SNE lnea - Nu este o zi fără clase.

4. Non schlae, sed vtae dscimus - să învețe nu pentru școală, ci pentru viață.

5. Per Spera anunț Stra - Prin spini la stele.