S și ​​obiectul legii informații

dreptul de informare - ramură de drept; un set de norme juridice care reglementează relațiile sociale în domeniul informațiilor referitoare la circulația informațiilor, formarea și utilizarea resurselor informaționale, stabilirea și funcționarea nevoilor de informații de securitate ale cetățenilor și organizațiilor lor, statul și societatea.

Obiectul reglementării legale a dreptului de informații sunt relațiile de informații apărute în punerea în aplicare a proceselor de informare - producție, colectarea, prelucrarea, acumularea, stocarea, recuperarea, transmiterea, distribuția și consumul de informații.

Subiectul de formare a unei relații speciale de ramură, numită convențional informație este setul de rezultate din lumea reală materializat creativitatea și forței de muncă, reprezentat de: 1) informații într-o varietate de forme de manifestare, și a format pe baza resurselor informaționale; 2) mijloace și tehnologii de lucru cu informații (tehnologia informației); 3) mijloacele de tehnologiile de comunicare și informare pentru rețele de comunicații.

5. Informațiile ca drepturile de obiect, conceptul și caractere.

Legea federală privind informațiile stabilește că informațiile pot face obiectul dreptului privat și public. Obiectul legii publice devine din cauza instrucțiunilor directe la actele juridice sau de ordinele individuale ale autorităților publice și funcționari cu competențe adecvate.

Legea definește practica legală în România informații privind modul în care drepturile de opoziție la articolul 128.

Legea federală „Cu privire la informații, informatizării și protecția informațiilor“, care vizează reglementarea relațiilor în domeniul informațiilor, să ofere explicații cu privire la această chestiune (articolul 2).

„Informații -. Informații referitoare la persoane, obiecte, fapte, evenimente, fenomene și procese, indiferent de performanța lor“

• nu este un obiect material (f);

• independența (invariantă) a suportului de material specific pe care este fixat la un anumit moment;

• posibilitatea posesia de informații către publicul larg a;

• Informațiile nu face obiectul dreptului de proprietate;

• informații privind drepturile de autor este utilizat;

• informații regim (regim juridic special legal pentru fiecare tip de informație, inclusiv: - posibilitatea de divulgare și pot limita accesul la acesta, statutul de deținător de informații, responsabilitatea pentru acțiunile ilegale, astfel de informații).

6.Informatsionnye drepturilor și libertăților omului și cetățeanului.

Printre interesele naționale din România, așa cum, într-adevăr, și în alte țări, ocupă un loc special realizarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor în sfera informațională. Aceasta se bazează pe principiile libertății de informare și drepturile Principiile (tot ceea ce interdicție nu este interzisă de lege este permis). Acest principiu este consacrat în principalele instrumente juridice internaționale, Constituția română și o serie de alte legi.

Obiectul principal aici este dreptul legal de informare, iar subiectele sunt toate persoanele fizice și juridice.

Acest drept include libertatea de a avea opinii fără interferență și de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat (Art. 19).

Ulterior, aceste drepturi și libertăți sunt reflectate într-o serie de instrumente internaționale:

• Dreptul la secretele vieții private, personale și de familie, protecția onoarei și nume bun - Partea 1 din art .. 23;

• Libertatea de gândire și vorbire - Partea 1 din art .. 29;

• Libertatea de informare - Partea 5, art .. 29;

• Dreptul la libertatea de exprimare de opinii și de convingerile lor (nimeni nu poate fi obligat să-și exprime punctul de vedere și convingeri sau renunțarea la ele) - Partea 3 din art .. 29;

• dreptul de a căuta, de a primi, transmite, producerea și difuzarea de informații prin orice metodă legală - Partea 4 din art .. 29;

• Dreptul cetățenilor de a face apel personal și, de asemenea, să depună contestații individuale și colective la organele de stat și a autonomiei locale - art. 33;

• libertatea tuturor formelor de creativitate - Partea 1 din art .. 44;

• Dreptul de a avea acces la valorile culturale - Partea 2 din art .. 44.

Aceste drepturi și libertăți ale individului cu punerea sa în aplicare poate fi limitată ca drepturile și libertățile altora și din alte motive și în cazurile prevăzute în mod expres în legile federale.

In n. 2 linguri. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede: „În exercitarea drepturilor și libertăților sale, fiecare om nu este supus numai limitărilor stabilite de lege, exclusiv în scopul de:

• asigurării recunoașterii și respectării drepturilor și libertăților altora (articolul 12 din drepturile de liste Declarație și libertățile altora:. Viața personală și de familie, a domiciliului și a corespondenței secrete, onoarea și reputația);

• Îndeplinirea cerințelor juste ale moralei;

• și bunăstarea generală într-o societate democratică. "

Constituția România (.. Partea 3, articolul 17 și articolul 55 ch.Z.) la motivele pentru restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale de informare includ:

• protecția ordinii constituționale;

• drepturile și interesele legitime ale altor persoane;

• asigurarea apărării și securității naționale.

În plus, art. 56 prevede limitarea drepturilor și libertăților cu identificarea amploarea și calendarul acțiunilor lor într-o stare de urgență, în conformitate cu legea constituțională federală.