Politica relație cu economia și dreptul
Politica are un impact cu multiple fațete asupra tuturor sferelor vieții publice, integrarea lor. Sub influența diferitelor sfere ale politicii în sine capătă noi calități și proprietăți.
Interacțiunea dintre politică și economie joacă un rol decisiv în societate și este deosebit de important în perioadele de reformă. Esența acestei interacțiuni este după cum urmează.
De fapt, politica nu este o reflectare în oglindă a intereselor economice ale anumitor clase. Este suficient de autonomă și este influențată de mai mulți factori, inclusiv subiective, personalitate. Subestimarea de multe ori rolul activ, primar care politicienii din societate pot duce la greșeli practice serioase.
În România de astăzi, fără a influența statului în mod deliberat asupra proceselor economice, este imposibil de a crea un mecanism eficient de piață, face un factor pe care întreaga viață economică. Măsura și forma de această influență fac obiectul unor controverse ascuțite între părți de orientare liberal-democrată și comuniștii. Primul act al creării statului de condiții favorabile pentru auto-reglementare a economiei. Acesta din urmă a insistat asupra participării la scară largă și imediată a statului în reglementarea proceselor economice. Cu această abordare, structura pieței poate fi împinsă în mod substanțial la periferia relațiilor economice.
În contextul globalizării, relația dintre politică și economie devine un caracter distinct internațional. O manifestare a acestei tendințe este activitatea organizațiilor interguvernamentale, care joacă un rol semnificativ în promovarea nu numai de parteneriat economic, ci și politic (Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Organizația Mondială a Comerțului, Fondul Monetar Internațional).
Politica este conectat direct cu dreapta. În esența sa, începe cu o introducere la legea scrisă sistemul de management de companie. Rolul legii în politică constă în faptul că aceasta este, în primul rând, stabilește limite privind competența sub-obiecte și participanții la procesul politic; în al doilea rând, oferă îndrumare în scopuri și alegerea mijloacelor de realizare a acestora stadializarea; În al treilea rând, pentru a proteja interesele cetățenilor și ale asociațiilor acestora din pro-bou din partea statului, și de alții.
Experiența istorică arată că dominația politicii asupra normelor legale deschide calea pentru apariția regimurilor totalitare. Totalitarismul devine o realitate în care politica nu are sprijinul moral, în cazul în care drepturile omului nu sunt o limitare a puterii și un mijloc de monitorizare a punerii sale în aplicare. Prioritatea de drept și a drepturilor omului în ceea ce privește politica nu există decât în regimurile democratice.
Reformată drepturile omului din România ar trebui să devină un principiu consolidarea de orientare juridică și politică a societății, pentru a determina activitatea structurilor de putere. Aprobarea ordinului în baza acordului și solidaritatea de interese cu privire la principiile morale este esențială pentru modernizarea țării, formarea unui nou stat democratic.