Mastyukova e
CARACTERISTICI handicap de dezvoltare SUGARILOR
Dezvoltarea mentală în copil cu vârsta de până la 3 ani sunt foarte diverse, în funcție de cauza și natura de deteriorare a sistemului nervos central. Cu toate acestea, multe forme de tulburări intelectuale, senzoriale, motorii se manifesta sub forma unor întârzieri în dezvoltarea vorbirii. Diagnostic de tulburări de vorbire de dezvoltare în această etapă de vârstă este mai dificilă, deoarece termenii individuali ai dezvoltării inițiale a vorbirii variază foarte mult. De asemenea, trebuie remarcat faptul că orice efect advers asupra corpului copilului în perioada sensibilă pentru formarea de vorbire duce la subdezvoltare de exprimare. Prin urmare, orice copil cu o întârziere de exprimare necesită o examinare cuprinzătoare clinică psihologică și logopedie și evaluarea stării auzului.
Decalajul în dezvoltarea vorbirii la acest nivel de vârstă poate fi reversibil, funcțional și dinamic. Ar trebui să se facă distincție între cadrul sistemului de tulburări de vorbire la copiii cu leziuni organice ale sistemului nervos central, inclusiv cei cu disfuncții cerebrale ușoare. Mai mult decât atât, decalajul în dezvoltarea vorbirii poate fi una dintre manifestările inițiale ale diferitelor tulburări neuropsihiatrice.
În unele cazuri, în această etapă de vârstă, pe de altă parte, pot exista prea intense și dezvoltarea inegală a vorbirii, că prezența factorilor adverse însoțitoare pot determina balbismul vârsta evolutiva.
În plus, copiii cu disfuncție cerebrală ușoară relevă adesea diferite încălcări ale dezvoltării psihomotorii în legătură cu sindromul de hiperactivitate.
Este deosebit de important să se acorde o atenție la prezența tulburărilor regresive ale psihomotorie și vorbire, care pot fi observate la diferite forme ereditare sindromică de boli neuropsihice. Acestea sunt caracterizate in primul rand pentru sindromul autismului infantil. Este în această etapă de vârstă principalele manifestări ale acestui sindrom sunt mai distincte: opriți copilul din lumea exterioară, slăbiciunea răspunsului emoțional față de comportamentul aproape, monotonă, stereotipe, intoleranța să privească în ochi, un fel de tulburări de vorbire, joc cu obiecte de documentare, temeri, etc. . n.