Că autor afumată de divertisment și portalul jurnalistic

Într-o zi, trezirea dimineața devreme, Vitaly Bianchi a decis să meargă în pădure.
- Deci, unde e ruzhishko meu? - el însuși a cerut Vitali V. și zgâriat sub braț.
- Poate că este în dulap! - Am decis să scriitor și a ridicat indicele său cu degetul în sus. În dulap erau o mulțime de lucruri vechi, dar arma nu era acolo.
- Poate ... e sub pat? - a sugerat Bianchi și se uită sub patul lui. Dar nu era nimic acolo, cu excepția pentru o pereche de șosete cu o lacrimă.
- Um, unde e ruzhishko meu? - el însuși a cerut Vitaly V. și pictat pe tren fața napryazhonny de gândire.
- Da, sunt aici! - a existat o voce subțire ruginit.
- Ruzhishko! - a spus scriitorul. - De ce ai ales pe shkaffcheg? Nu știi că ar trebui să dormi în dulap? - a spus Bianchi.
- Este cunoscut - a suflat ruzhishko și vinovat trunchiul coborât în ​​jos. - Doar noaptea trecută am fost foarte speriat, am fost speriat și a urcat pe shkaffcheg.
- Ei bine, atât de speriat, ruzhishko? - a întrebat Vitaly V., sprâncenele ridicate vzdernuv, din care la ochi au remarcat siruri de caractere vene roșii.

- pentru mine noaptea a venit o femeie bătrână - o voce tremurândă șopti ruzhishko. - În opinia mea, este - o vrăjitoare!
- Deci, să recunoască te adulmece din nou în dulap pulberile mele magice? - Vitaly V. încruntă.
- Nu, sincer, nu! - a spus ruzhishko și sa cutremurat chiar mai mult.
Bianchi a deschis dulapul și am verificat pulberile magice. Totul a fost în loc.

- Hmm, ciudat ... - frenetic din umeri praf magie Bianchi zanyuhivaya. - Atunci vrăjitoare, vorbind ...
- Da! Da! - dădu din cap baril ruzhishko.
- Hai! - Am comandat un scriitor.

Scriitorul și ruzhishko pe verandă.
- Uită-te! Vezi tu, eu spun adevărul! - țipau ruzhishko.
- Da, la naiba, - mormăi el Bianchi uimit văzând piesele care se întindea din pridvor în pădure.
- Taak, ce avem aici? - a spus Vitaly V. și se lăsă pe vine.