Unitatea spațiului economic românesc - unitatea statului român

Unitatea spațiului economic românesc

Măsurile de protecție a spațiului economic comun al România, conform Constituției sunt, în special, se face referire la sfera exclusivă de competență al Federației de probleme, cum ar fi stabilirea cadrului juridic al pieței unice, financiare, moneda, credit, reglementarea vamală, problema de bani, principiile politicii tarifare, servicii economice federale, inclusiv băncile federale , în conformitate cu clauza. „Ei bine,“ Art. 71, standarde, și contabilitate statistică oficială și alte. Prerogative de emisie bani de fixare exclusiv central Bank România conform h. 1 lingura. 75.

Sistemul fiscal românesc se bazează pe normele Constituției. Legislația fiscală este în interacțiune constantă cu normele de drept constituțional, deoarece taxa afectează în mod direct stabilirea KonstitutsieyRumyniyaprava și a libertăților fixe. Confirmarea că KonstitutsiyaRumyniyayavlyaetsya una dintre cele mai importante de reglementare ale sistemului fiscal, este faptul că, pe durata instanței KonstitutsiiRumyniyaKonstitutsionny actuală mai mult de șaptezeci de ori a îndurat reglementări legate de stabilirea, colectarea și controlul fiscal în România, în ciuda faptului că, pentru momentul SudomRumyniyabylo Constituțională a acceptat mai mult de 200 de comenzi.

Într-o serie de articole KonstitutsiiRumyniyazakreplen principiul unei politici financiare unice, inclusiv fiscale, care prevede deținerea, inclusiv unitatea sistemului fiscal. Această prevedere există în dezvoltarea unuia dintre fundamentele sistemului constituțional din România - principiul unității spațiului economic, în conformitate cu partea 1 a articolului 8 din Constituția Federației Ruse. Din principiul unității politicii fiscale ar trebui să fie că este inacceptabil ca introducerea taxelor regionale, care pot restricționa în mod direct sau indirect, libera circulație a bunurilor, serviciilor și activelor financiare în afacerile pre ale unui spațiu economic unic, precum și introducerea de taxe regionale, ceea ce permite formarea bugetelor unor zone din cauza taxei pe venituri sau alte teritorii pentru a transfera plata taxelor către contribuabili în alte regiuni.

Principiul unei politici fiscale comune, inclusiv fiscale, precum și unitatea sistemului fiscal consacrat în mai multe articole din Constituția România, în special, la articolul 114 (alineatul „b“ din partea 1), potrivit căruia Guvernul România asigură punerea în aplicare a unei politici monetare uniforme financiare, de credit și.

Din prevederile constituționale de mai sus ar trebui, în special, că nu este permis să se stabilească taxele care încalcă unitatea mediului economic românesc. Din acest punct de vedere este inacceptabil ca introducerea taxelor regionale, care pot restricționa în mod direct sau indirect, libera circulație a bunurilor, serviciilor și a resurselor financiare în spațiul economic comun și introducerea taxelor regionale, ceea ce permite formarea bugetelor unor zone în detrimentul veniturilor fiscale în alte zone sau pentru a transfera impozite pe contribuabilii din alte regiuni.

Principiul poverii fiscale egal care rezultă din articolul 8 (partea 2), 19 și 57 din Constituția România. În sfera relațiilor fiscale, aceasta înseamnă că nu este permis să se stabilească rate mai mari de impozitare suplimentare, precum și în funcție de forma de proprietate, organizatorice - forme juridice de activitate, localizarea contribuabilului sau a altor motive discriminatorii.

Principiul de stabilire a unei legi fiscale consacrat numai la articolul 57 din Constituția România. În ceea ce privește entitățile fiscale din România, sub rezerva dispozițiilor constituționale „legal stabilit“ pot fi considerate doar acele taxe care sunt introduse de către organele legislative ale entităților românești, în conformitate cu principiile generale de impozitare și a prelevărilor definite prin lege federală.

De interes este poziția juridică a Constituționale SudaRumyniyapo Impozitarea în contextul unui spațiu economic unic în România. Principiile constituționale formează baza repartizării competențelor în domeniul fiscal, care, prin urmare, în această parte se află sub jurisdicția federală. Determinarea impozitelor și taxelor de către autoritățile federale, autoritățile de stat ale entităților din România și autoritățile locale, astfel cum rezultă din articolul 71 (alineatul „g“), 73 și 132 (partea 1) din Constituția România.

Legiuitorul federal stabilește taxele federale și taxele în conformitate cu Constituția România, auto-determinare, nu numai o listă a acestora, dar toate elementele de datorii fiscale.

În ceea ce privește subiectele din România și autoritățile locale la conceptul de „stabilire a impozitelor și taxelor“ are o semnificație juridică. În ceea ce privește stabilirea impozitelor și taxelor de către autoritățile publice la subiecții din România, ar trebui să fie în conformitate cu efectul direct al având în Constituția română și principiile generale de impozitare și a cheltuielilor incluse în legea federală. În același drept de a entităților din România cu privire la stabilirea taxelor este întotdeauna un caracter derivat, ca entități România sunt obligate să aplice aceste principii generale.

Stabilirea unei entități fiscale în România este dreptul de a decide dacă să intre sau nu pentru a intra pe teritoriul său taxa este, ca o listă completă a taxelor regionale generează doar un drept, dar nu și obligația de a stabili taxa. Stabilirea unui impozit regional înseamnă, de asemenea, specificarea prevederilor legale generale, inclusiv definirea detaliată a subiectelor și a obiectelor de impozitare, ordinea și termenele de plată a taxelor, regulile de beneficii, metodele de calcul al ratelor specifice (diferențiate, progresive sau regresive) etc.

Colectarea tuturor celor trei aranjamente constituționale, pe care le considerăm fundamentale, asigură unitatea juridică și reală a statului român. Fiecare mecanism de la nivelul lor pătrunde toate bazele statalității în fiecare regiune românească și le leagă împreună. Orice abatere sau de respingere a regimului constituțional de date va conduce în mod inevitabil la consecințele cele mai negative pentru existența statului român.