Totalitarismul ca fenomen politic

Ea a apărut în secolul XX. Termenul „totalitarismului“ a fost introdus în lexiconul politic în 20-e. filozof italian Dzhovanni Dzhentile.

Primele studii teoretice privind problemele totalitarismului a fost opera lui FA Hayek a lui „Drumul către servitute“ (1944) și Hannah Arendt, „Originile totalitarismului“ (1951), precum și activitatea comună a celor doi oameni de știință politice americane K. Friedrich și Brzezinski „dictatura totalitara și autocrație „(1956). În acest din urmă a formulat următoarele caracteristici principale ale unui regim totalitar:

1. Ideologia oficială

2. monopolul puterii de către un partid politic

3. controlul poliției teroriste

4. controlul de partid asupra mass-media.

5. Controlul global asupra forțelor armate.

6. Controlul centralizat al activității economice economiei și a sistemului de management birocratic.

1) posibilitatea de a construi o societate comunistă în care sunt îndeplinite în totalitate nevoile tuturor indivizilor;

2) necesitatea abolirea proprietății private și crearea unei economii planificate, controlate;

3) Rolul conducător al proletariatului în istoria modernă;

4) necesitatea proletariat dictatură la trecerea la noua companie;

5) posibilitatea de construire a comunismului în fiecare țară.

„Dreapta“ totalitarismul reprezentat de fascismul și socialismul național. Fascismul a fost stabilit pentru prima dată în Italia, în 1922, fascismul italian a fost atras nu atât de mult o construcție radicală a unei noi societăți, cum să reînvie măreția Imperiului Roman, stabilirea ordinii, o putere politică solidă. Fascismul pretinde repararea sau curățarea „sufletului național“, oferind o identitate colectivă pe baza culturală sau etnică, eliminarea criminalității în masă.

♦ monopolul puterii unui grup, partid sau coaliție că nimeni nu este responsabil;

♦ interdicție totală sau parțială asupra activităților opoziției;

♦ structura de putere monistă puternic centralizat;

♦ păstrarea pluralismului limitat, existența unor relații diferențiate între societate și stat;

♦ lipsa concurenței politice, și moștenirea ca principalele metode de recrutare a elitei conducătoare;

♦ lipsa posibilităților de schimbare non-violentă a guvernului;

♦ utilizarea activă a forțelor de securitate să-și păstreze puterea.