Sistemul T el a planului de monitorizare a mediului

Tipuri de monitorizare (globale, regionale, locale, de fond, de impact);

Direcții de monitorizare a mediului, monitorizarea obiectelor de referință.

Sistemul de monitorizare a mediului

Monitorizarea factorilor de mediu (de monitorizare a mediului) - un sistem de monitorizare, evaluare și predicție a stării mediului uman. Scopul final al monitorizării mediului - optimizarea relațiilor umane cu natura, orientarea ecologică a activității economice.

Monitorizarea mediului include trei activități principale:

- monitorizarea factorilor de impact și starea mediului înconjurător;

- evaluarea stării actuale a mediului;

- stadiul evaluării de mediu și prognoza de stat proiectate.

Este necesar să se facă distincția conceptul de „monitorizare a mediului“ și „control al mediului“. Sistemul de monitorizare nu include activitățile de management al calității mediului, dar este sursa necesară pentru adoptarea unor soluții semnificative de mediu de informare. În ceea ce privește activitățile care implică adoptarea unor măsuri de reglementare ar trebui să fie activă pentru a utiliza termenul de „control de mediu“.

Controlul mediului - activitatea organelor de stat, întreprinderilor și cetățenilor să respecte normele și reglementările de mediu. Distinge de stat, controlul industriale și publice de mediu.

Legislația de mediu a serviciului de monitorizare România de stat este definit ca parte a sistemului de control al mediului.

În funcție de gravitatea efectelor antropice distinge monitorizarea impactului și de fond. Context (de bază) monitoring- urmărirea fenomenelor și proceselor care au loc în mediul natural naturale, fără a influența omului. Realizarea pe baza rezervatiilor biosferei. IMPACT monitoring- monitorizarea impacturilor antropice în zonele cu risc ridicat.

În funcție de scara de observare distinge de monitorizare la nivel mondial, regional și local (tab. 8.4).

Global Monitoring - monitorizarea dezvoltării proceselor și fenomenelor globale ale biosferei (de exemplu, starea stratului de ozon, schimbările climatice).

Monitorizarea monitoring- regională a proceselor naturale și antropice și fenomene într-o anumită regiune (de exemplu, starea lacului Baikal). monitoring- locală de monitorizare într-o zonă mică (de exemplu, monitorizarea calității aerului în oraș).

În unele cazuri, utilizând o clasificare unificat, subliniind cele trei niveluri de monitorizare: IMPACT (studiul impactului puternic la nivel local), regional (manifestarea problemelor migrației și transformare a poluanților, efectele combinate ale diverșilor factori specifici economiei regiunii) și fundalul (pe baza rezervatiilor biosferei, în cazul în care a exclus orice activitate economică).

2. La nivelul local (pentru sanitare, bioecologice, de impact) să monitorizeze cel mai important este de a controla următorii parametri:

1) Concentrația de contaminanți, cele mai periculoase pentru ecosisteme și oameni naturali, un mediu de viață de sprijin:

- în aerul atmosferic: oxizi de carbon, azot, dioxid de sulf, ozon, pulberi, aerosoli, metale grele, radionuclizi, pesticide, benzo (a) piren, azot, fosfor, hidrocarburi;

- în apele de suprafață: radionuclizi, metale grele, pesticide, benzo (a) piren, pH, salinitate, azot, ulei, fenoli, fosfor;

- sol: metale grele, pesticide, radionuclizi, petrol, benzo (a) piren, azot, fosfor;

- biota: metale grele, radionuclizi, pesticide, benzo (a) piren, azot, fosfor;

Sistemul de monitorizare a mediului terestru

Caracteristicile globale ale stării solului, vegetația și animalele. Ciclul global și CO2 echilibru. O2 și alte substanțe

2) nivelul de efecte fizice dăunătoare:. Radiații, zgomot, vibrații, câmpuri electromagnetice etc;

3) dinamica bolii, datorită poluării biosferei, cum ar fi defecte congenitale.

Puncte caracteristici de monitorizare a mediului în așezări mari, zone industriale și agricole (orașe, autostrăzi, zone industriale și centre de energie, centrale nucleare, câmpuri petroliere, utilizarea intensivă a ecosistemelor agricole cu pesticide și îngrășăminte, și altele.)

La nivel regional (geosistemul, prirodnohozyaystvennogo) monitorizarea de supraveghere efectuate de mari complexe naturale ale ecosistemelor (bazine hidrografice, ecosisteme forestiere, agroecosisteme, etc.), diferențele de parametrii lor din zonele de fond înregistrate, ca urmare a influențelor antropice.

La nivel global (biosfera, fundal) de monitorizare urmărește modificări în biosferă în ansamblul său. Obiectele globale de monitorizare sunt atmosfera, hidrosfera, acoperirea solului, florei și faunei și biosferă în ansamblul său, ca un mediu de viață pentru întreaga omenire. Dezvoltarea și coordonarea monitorizării globale de mediu se realizează în cadrul (organismul ONU) UNEP și Organizația Meteorologică Mondială (OMM). Principalele obiective ale acestui program sunt:

- organizația extinsă de avertizare cu privire la amenințare pentru sănătatea umană;

- evaluarea impactului poluării atmosferice globale asupra climei;

- estimarea numărului și distribuției de contaminanți în sisteme biologice, în special în lanțul alimentar;

- evaluarea problemelor critice care apar ca urmare a activităților agricole și utilizarea terenurilor;

- Scor de reacție a impactului ecosistemului terestru asupra mediului;

- oceanul de evaluare a poluării și a impactului poluării asupra ecosistemelor marine;

- crearea de sisteme de avertizare în caz de dezastre naturale la nivel global.

Un rol special în sistemul de monitorizare a mediului joacă o monitorizare biologică, și anume, monitorizarea componente biotice ale ecosistemelor (biota). Monitorizarea biologică - este starea de control al mediului, cu ajutorul organismelor vii. Principala metodă biologică de monitorizare - bioindication, care este de a înregistra orice modificări ale biotei cauzate de factorii antropici. Bioindication - detectarea și identificarea presiunilor antropice de vedere biologic și ecologic semnificative, pe baza reacțiilor la ele ale organismelor vii și a comunităților lor. Organismele vii, prin prezența, statutul și comportamentul care pot fi judecate într-un mediu în schimbare, numit bioindicatori.

Obiectele de expertiză ecologică sunt:

- proiecte și studiu de fezabilitate (FS) de construcție și de funcționare a instalațiilor de afaceri, precum și întreprinderile existente;

- specificațiile și documentația tehnică privind crearea de noi tehnici, tehnologii și materiale, precum și a echipamentului de lucru;

- proiectele de lege și a actelor administrative și legile în vigoare.

Subiectele de evaluare a impactului asupra mediului sunt:

- autoritățile legislative și executive, precum și instanțele de diferite niveluri;

- organizații guvernamentale specializate (comitete, comisii, ministere);

- organizații specializate non-guvernamentale (private și publice).

Evaluarea impactului asupra mediului se bazează pe mai multe principii.

1. Principiul prezumției de pericol potențial de mediu a oricăror activități economice și de altă natură.

2. Principiul analizelor de mediu de stat obligatorii înainte de luarea deciziilor cu privire la punerea în aplicare a obiectului examinării ecologice.

3. Principiul evaluării integrate a impactului asupra mediului al activităților economice și de altă natură și consecințele acesteia.

4. Principiul independenței evaluării experților de mediu în exercitarea competențelor lor în domeniul evaluării impactului asupra mediului.

5. Principiul fiabilitatea și exhaustivitatea informațiilor furnizate în evaluarea impactului asupra mediului.

6. Principiul independenței evaluării experților de mediu în exercitarea competențelor lor în domeniul evaluării impactului asupra mediului.

7. Principiul validității științifice, obiectivitate și legitimitate a rapoartelor de evaluare a impactului asupra mediului.

8. Principiile transparenței, participarea organizațiilor non-guvernamentale (asociații), ținând cont de opinia publică.

9. Principiul responsabilității evaluării participanților a impactului asupra mediului și a părților interesate pentru organizarea, punerea în aplicare, calitatea evaluărilor de mediu.

Legislația prevede două tipuri de expertiză de mediu: de stat și publice.

Evaluarea impactului asupra mediului de Stat se efectuează la nivel federal și la nivelul subiecților din România. La nivel federal, examinarea ecologică de stat efectuată de către Ministerul Resurselor Naturale, la nivelul Ministerului Resurselor Naturale subektovRumyniya- subektovRumyniya (provincii și teritorii) și a subdiviziunilor acestora - Comitetul pentru Protecția Mediului (regională și teritorială).

Expertiza ecologică de stat se realizează de către comisia de experți. Se compune din: Manager, secretar executiv și experți. Rezultatul activității Comisiei este concluzia expertizei ecologice de stat.

revizuire publice de mediu poate fi efectuată indiferent de expertiza ecologică de stat. Expertiza poate fi supusă acelorași obiecte, cu excepția obiectelor, informații cu privire la care constituie stat, comercial și (sau) orice alt secret protejat prin lege. Inițierea organizarea și desfășurarea de revizuire publice de mediu se pot cetățeni, organizații publice (asociații) și autoritățile locale. Efectuarea de examinare publică poate fi organizații publice, care sunt stipulate în Carta acestui tip de activitate. Concluzia examinării ecologice publice, spre deosebire de stat, este o recomandare.