Referendumul ca formă de exprimare directă a conceptului poporului roman, tipuri de referendumuri

Referendumul - este o formă de exprimare directă a cetățenilor, așa cum este exprimat în votul asupra celor mai importante probleme de scară națională, regională sau locală.

Principalele caracteristici ale referendumului sunt:

1) un referendum - este o formă de exercitare directă a puterii sale a oamenilor de a identifica voința poporului în forma sa „pură“, nu deputați mediate de reprezentare;

2) Referendumul - este întotdeauna un vot - o modalitate de a identifica voința majorității populației;

3) proiecte de lege a trecut printr-un referendum, de regulă, pot fi modificate (anulate), numai prin intermediul unei noi decizii privind referendumul;

referendumurile de clasificare efectuate din diverse motive.

În funcție de tema referendumului - a pus să-l întrebarea iasă în evidență:

4) referendumurile administrativ.

Subiectul referendumului constituțional yavlyaetsyavnesenie amendamente la constituție sau adoptarea unui nou proiect de constituție.

Subiectul referendumului este un act normativ, modificarea sau abrogarea legilor existente.

Referendumul juridic internațional are loc pentru a aborda problemele care apar în relațiile interstatale. Subiectul referendumului poate fi aderarea la organizațiile internaționale, ratificarea sau denunțarea tratatelor internaționale, probleme de drept internațional, soarta teritoriului.

Referendumul administrativ a avut loc pe probleme care nu sunt legate de adoptarea, modificarea sau anularea actelor juridice. Subiectul administrării referendumului poate fi o schimbare în diviziunea administrativ-teritorială, încetarea anticipată a competențelor funcționarilor, probleme locale (lucrări de construcții, construcția de drumuri și * t. N.). legea română permite organizarea unui referendum a tuturor speciilor enumerate.

Prin natura forței juridice a deciziei luate în cadrul referendumului, se disting:

2) imperativ (obligatoriu) referendumuri.

referendum consultativ a avut loc pentru a determina opinia populației cu privire la orice aspecte asupra cărora autoritatea de decizie finală de inițiere a desfășurarea unui referendum. Decizia luată la un referendum consultativ nu este obligatoriu.

Deciziile referendum obligatorii sunt obligatorii pentru toate autoritățile și persoanele pe teritoriul în care au fost primite. Astfel de soluții nu necesită aprobare în continuare și pot fi schimbate de obicei (anulat) doar Referendumul același mod. legea română prevede doar referendum obligatoriu.

Referendumurile în funcție de condițiile necesare pentru punerea în aplicare a acestora, sunt împărțite în:

Un referendum cu caracter obligatoriu a avut loc în legătură cu necesitatea stabilită prin lege, și este o modalitate de a lua orice decizie publică. De exemplu, în Japonia, amendamentele la Constituție poate fi luată decât printr-un referendum.

referendumurile opționale sunt deținute numai în prezența anumitor subiecte de inițiative de drept. Legislația românească nu conține prevederi privind deținerea obligatorie a unui referendum, dar oferă subiectele potrivite în România și municipalități în legislația lor pentru a reflecta problemele care necesită supunerea la un referendum.

Conform domeniului de aplicare teritorial al referendumurilor sunt împărțite în:

În referendumul național implicarea tuturor cetățenilor care au dreptul de a participa la referendum.

referendumurile regionale sunt organizate în statele federale pe teritoriul Federației.

referendumurile locale sunt organizate în cadrul unităților administrativ-teritoriale (municipale). Prin urmare, deciziile adoptate la referendum, variază pe teritoriul activităților sale. În România, legislația prevede un referendum în România, subiectul unui referendum în România și un referendum local.

Reglementarea acestui drept este responsabilitatea România, și apărarea - administrat în comun de România și subiecții săi.

principiul suveranității populare este reflectată în Constituție, h. 1 lingura. 3 din care prevede: „Purtătorul suveranității și singura sursă de putere în România sunt oamenii multinaționale.“

Puterea poate fi realizată în două moduri principale: în mod direct de către cei care au puterea; fie prin propria lor definiție, special selectate și reprezentanții autorizați. Acest lucru se datorează numele formelor existente de putere - imediate (directe) de putere (democrația) și puterea reprezentativă (democrația). Astfel de forme de putere există la două niveluri - național și local (municipiului).

exercitarea directă a puterii de către popor înseamnă că guvernul nu aparține numai lui, întreaga societate sau orice grup de populație, nu numai că a realizat propria sa, dar se realizează simultan de către toți membrii unei societăți sau ai unui grup. Acest lucru are loc fără ajutorul de orice fel erau organe, chiar dacă izolat din componența companiei (grup), adică, societatea însăși sau o parte a acestuia este unicul organ al puterii.