Piața ca obiect de reglementare juridică

La începutul reformelor economice românești din produsul din România este definit ca produsul activității (inclusiv lucrări și servicii) pentru schimbul. Acest lucru a fost în concordanță cu piața ideilor economice în reproducerea socială ca fază de schimb, dar este în mod clar nu reflectă pe deplin esența bunurilor juridice tranzacționate pe piață. Este dificil de explicat ceea ce a provocat o astfel de abordare unilaterală la caracterizarea juridică a produsului. După un schimb de limba juridică nu înseamnă nimic, deoarece acordul de schimb, potrivit căruia fiecare parte se angajează să transfere către cealaltă parte a unei mărfi în schimbul pentru altul. În plus, fiecare dintre părți recunoscute de către vânzător de bunuri care se angajează să transfere, iar cumpărătorul de mărfuri care se angajează să accepte în schimb. Bunurile care urmează să fie schimbate, se presupune a fi de valoare egală, și cheltuielile de transfer și de adopție sunt efectuate în fiecare caz, de către partea care poartă sarcinile respective. Numai în cazul în care, în conformitate cu contractul de barter bunurile schimbate sunt recunoscute ca fiind inegala, partidul este obligat să transfere bunurile, prețul este mai mic decât prețul bunurilor furnizate în schimbul, trebuie să plătească diferența în prețurile imediat înainte sau după îndeplinirea obligației sale de a transfera bunuri, în cazul în care inoǐ Procedura de plată nu este prevăzută de contract.

Consecințele negative ale abordării nu sunt corecte din punct de vedere la definiția mărfurilor nu ia mult timp să aștepte. Acționează ca și cum el împinge participanții de pe piață la relațiile de schimb (mai puțin) bunurile nu a fost foarte armonios și prietenos Rumyniyaninu numit „barter“. Ultima rapid a devenit forma dominantă juridică a relațiilor dintre cumpărători și vânzători. Bani din circulație de mărfuri, așa cum au fost închise, că la momentul nașterii economiei de piață distorsionată, a aruncat-o în trecutul îndepărtat. Eroarea a fost corectată la mijlocul anilor '90. În conformitate cu legislația în vigoare a mărfurilor este un produs al activităților deținute în vederea vânzării și de schimb. Simplul fapt că mai mult sau mai puțin reflectă caracterul obiectiv legislativ calitativă a mărfurilor, desigur, nu joacă un rol decisiv în relațiile de piață. Dar, în același timp, ar fi greșit să nu ia în considerare acest fapt, mai ales în condițiile românești de astăzi, atunci când există o formarea unei economii de piață și cultura juridică corespunzătoare.