Menținerea protecției conceptului, de conținut, spre deosebire de proprietate - YURKOM 74

Nu orice persoană posesia efectivă a lucrului recunoscut în Roman posesia de drept. diferența Pro-vodilos între cală în sens strict (possessio, possessio Civilis) și deținerea simplu (detentio, numite uneori Naturalis possessio).

Pentru posesie disponibilitate (possessio) au fost necesare două elemente: „corp“ de proprietate, adică însăși posesia efectivă și intenția de a poseda voința. Cu toate acestea, nu fiecare lucru va fi de fapt recunoscut legal titular-CAL voință. O persoană care are punctul său real pe tămâie pe baza unui contract cu proprietarul (de exemplu, a primit de la proprietarul său în ghidul de-set, stocare și altele) nu sunt recunoscute titular, iar titularul a fost în numele altcuiva (alieno nomine detentor ). În același timp, nu putem spune că utilizatorul sau magazin-Tel are lucruri care nu va avea un lucru, el va mânca, dar va avea numele alteia. Pentru posesia aceeași, în sens juridic a fost nevoie va avea propriul lor lucru, nu recunoaște autoritatea unei alte persoane se va referi la lucruri ca a lui (Domini animus). Acest lucru va avea:

• au dreptul de proprietate reală;
• o persoană care, din cauza unei erori de cinstit-topi-te schi pentru proprietar, atunci când, de fapt, astfel nu este (așa-numitul proprietar bona fide);
• au ilegale lucruri invadator străin, de pre-roșu știe că el nu are dreptul de proprietate asupra acestui lucru, și totuși vrea să posede lucru ca a lui.

Dimpotrivă, o astfel de voință possessory, și anume în ceea ce privește intenția de a trata lucrurile ca propria lor, există, de exemplu, locatarul: el are un lucru are în propriul lor interes, ci prin însuși faptul de plata chiriei el recunoaște deja poziția dominantă a unui proprietar legal ( persoană, referindu-se la lucruri ca propria lor, nu va plăti pe cineva pentru utilizarea acestui lucru). În acest, chiriaș în dreptul roman a fost considerată ca fiind deținătorul lucrurilor închiriate în numele proprietarului său.

Astfel, posesia (possessio) poate fi determinată, se toarnă posesia efectivă a unui lucru o persoană aflată în legătură cu intenția de a trata lucrurile așa cum sa (au Nez-tive a voinței altei persoane, de sine); care deține același (detentio) - ca posesia efectivă a unui lucru pe care nu-un singur scop (posesie pe baza unui contract cu o altă persoană, chiar și o dependentă, precum și posesia unui involuntar, inconștient, etc.).