Forme de scoarța terestră

Pământul coajă cuprinde crustă și manta superioară. Suprafața scoarța Pământului are neregularități mari, principalele dintre care - proiecțiile continente și reducerea lor - tranșee oceanice mari. Existența și poziția relativă a continentele și bazinele oceanice din cauza diferențelor în structura crustei.

scoarța terestră Continental. Se compune din mai multe straturi. - stratul superior de roci sedimentare. Grosimea acestui strat este de 10-15 km. Sub ea se afla un strat de granit. Rocile care o compun, proprietățile sale fizice sunt similare cu granit. Grosimea acestui strat este de la 5 la 15 km. Sub stratul de granit este stratul de bazalt format din roca de bazalt, proprietățile fizice care seamănă cu bazalt. Grosimea acestui strat este de la 10 km departare de 35 km. Astfel, grosimea totală a crustei continentale ajunge la 30-70 km.

Oceanic crusta Pământului. Acesta diferă de crusta continentală care nu are strat de granit, sau este foarte subțire, grosimea scoarței oceanice este de numai 6-15 km.

Pentru a determina compoziția chimică a scoarței terestre sunt doar o parte superioară - la o adâncime de nu mai mult de 15-20 km. 97,2% din compoziția totală cade pe crusta: oxigen - 49.13% aluminiu - 7,45% calciu - 3,25%, Si - 26%, fier - 4,2%, potasiu - 2,35 % Mg - 2,35% sodiu - 2,24%.

Pe celelalte elemente necesare din tabelul periodic zecimi la sutimi de procente.

Cei mai mulți oameni de știință cred că prima a apărut pe scoarța planetei noastre de tip oceanic. Sub influența proceselor care au loc în interiorul Pământului, format îndoituri în scoarța terestră, adică zonele montane. Grosimea crustei a crescut. Acesta este modul în care proiecțiile continente, adică, a început să se formeze scoarța terestră Continental.

În ultimii ani, în legătură cu investigațiile ale scoarței oceanice și tipul continental al unei teorii a structurii crustale, care se bazează pe conceptul de plăci litosferice. Teoria în dezvoltarea sa sa bazat pe ipoteza derivei continentelor, creat la începutul secolului XX savant german A.Vegenerom.