Federal Drept constituțional ca sursă de drept constituțional
Astfel, Constituția România, ca principală sursă de drept constituțional este o formă de stabilire a normelor care alcătuiesc nucleul industriei, toate reglementările de stat juridică a relațiilor sociale pe care le fac subiectul.
3.3. Federal Drept constituțional ca sursă de drept constituțional.
Următoarea sursă de drept constituțional în România sunt legile constituționale federale.
Ideea unei astfel de legislații a fost concepută pentru a reduce volumul Constituției românești în sine. În forța sa juridică legile constituționale federale ocupă o poziție intermediară între Constituția română și legile federale obișnuite se adoptă printr-o procedură mai complexă decât ultimul, care necesită un grad mai mare de consens social. O astfel de reprezentare a relației dintre forța juridică din Constituția România, legile constituționale federale și legile generale federale prevalează. În conformitate cu prevederile paragrafului 1 al articolului 15 pot fi utilizate pentru a ( „Legile și alte acte normative adoptate în România, ar trebui să nu contrazică Constituția România“) și partea 3 din articolul 76 din Constituție ( „legile federale nu contravine legilor constituționale federale“). Este imposibil, cu toate acestea, nu recunoaște motivul specific și pentru o poziție că legile constituționale federale au aceeași putere ca și Constituția așa cum este, de exemplu, are loc în Italia sau Franța. Printre legile constituționale federale se aplică. insera
-de urgență (punctul 56, 88.);
-poziție militară (h 3, articolul 87 ..);
-Formarea romaneasca a unor noi entități (poziția p.1 137 ..);
-Procedura pentru efectuarea de noi entități în România (h 2 al articolului 65, punctul 137 h 1 ....);
-modifică starea comenzii Romania subiecții (5 h 66 v ..);
-descrierea și ordinea utilizării oficiale a simbolurilor de stat - drapelul național, emblema, imn (partea 1, articolul 70 ..);
-destinație, pentru referendum (f "în" articolul 84 ..);
-statutul Ombudsmanului (n. "d" punctul p.1 103 ...);
-Pentru Guvernul român de activitate (item 2 h 114 ..);
-Sistemul judiciar (h Z-118, Z-128 h ....);
-Procedura de asamblare pentru apel constituțional (cap. 2, art. 135).
Este ușor de observat că aceste întrebări nu acoperă toată materia de natură constituțională, rămâne în afara actualei Constituții. Acest lucru se aplică, de exemplu, la însăși procedura de adoptare a legilor constituționale federale, și, prin urmare, amendamentele la capitolele 3-8 din Constituție, procedura pentru încheierea de contracte și acorduri între autoritățile publice și autoritățile române ale supușilor săi, și chiar mai multe probleme.
Prin urmare, se pare că poziția corectă mai potrivit căreia problemele constituționale care sunt incluse în lista de mai sus. Adunarea Federală este obligat să ia legile constituționale federale, precum și pentru alte aspecte pot face acest lucru în cazul în care simt că au un caracter constituțional. După ce a primit și, după ce a stabilit un institut federal drept constituțional al referendumului federal ca un întreg, și nu numai în ceea ce privește ordinea numirii sale în condițiile prevăzute de Constituție literal.
Până în prezent, există doar trei legea constituțională federală: una, după cum sa menționat, reglementează referendumul federal, și doi - instituțiile judiciare, și nu pe deplin. Se specifică întârzierea în adoptarea altor legi ale unei astfel de impact negativ asupra dezvoltării democratice a statului nostru.
3.4. contractul federal ca sursă de drept constituțional.
Constituția existentă a România în partea 3 din articolul 11 prevede că termenii de referință și competențe sunt diferențiate între autoritățile publice din România și subiecții săi, atât Constituția și Tratatul federale și alte tratate. Și în al patrulea paragraf din a doua parte a secțiunii 1 din Constituție, „poziția finală și de tranziție“, se stabilește, în cazul dispozițiilor prevederilor tratatului Constituția Federală funcționează poziția discrepanță constituție. Se poate concluziona că, în măsura în care dispozițiile prevederilor Tratatului de la Federația nu sunt contrare Constituției, ele au aceeași forță ca și Constituția.
3.5. Acordurile privind delimitarea și delegarea reciprocă a competențelor între autoritățile publice din România și supușii ca surse de drept constituțional
Următorul tip de surse de drept constituțional sunt tratate cu privire la delimitarea și delegarea reciprocă a competențelor între autoritățile publice din România și subiecții săi, încheiat pe baza paragrafului 3 al articolului menționat II din Constituția România.
Din păcate, domeniul de aplicare potențial al unei astfel de delimitare tratat (delegare reciprocă) a competențelor nu sunt definite constituțional. Nu este definit și procedura pentru încheierea și rezilierea acestor acorduri.