Cream, este crema

Crema, crema, ed. nr.

1. Un produs lactat gras gros, care se formează în stratul superior al supernatantului separat de lapte sau separatorul de lapte. Glet crema. Beat crema de unt. frișca închegată. frișcă. Cafea cu frisca.

2. Perrin. Cel mai bun, Alegerea nimic. Cele mai multe cremă. Cream societății (· traducerea franceză a crème de la societe.) (Ales, publicul selectat; · caducă .. · glumeț.). „Serile pe care am de gând. crema societății bune. „Leo Tolstoy. Răsfoiesc crema off cu ceva (te lua cel mai bun de nimic; · ironie colocvială ..).

3. Reziduurile topite de diferite băuturi alcoolice (spec.). „Crema nu este tratată la acestea, așa cum au pus în oțet.“ Dahl.

Care este crema. crema este, sensul cremei. origine (etimologia) cremă. sinonime pentru crema. Paradigma (formă a cuvântului) cremă în alte dicționare

► crema - TF Ephraim nou dicționar al limbii române. derivare Tolkovo-

ce crema

1) Produsul lactat gros de grăsime, obținut prin decantare sau separare a laptelui.

2) Perrin. Cel mai bun, o parte din elita smb. apoi l.

reziduuri de fuziune (vin, bere, etc).

► crema - Dicționar modern ed. „Marii Enciclopedii Sovietice“

ce crema

produse lactate cu 10-35% grăsime. S-a obținut prin separarea laptelui. Valoarea energetică 100 g cremă cu 35% grăsime 1,4 MJ (334,5 kcal). Materii prime pentru producția de smântână și unt.

► crema - SI Burns, NY Shvedova Dicționar explicativ al limbii române

ce crema

CREMA, -vok, -vkam. Dens superioară suge grăsime din lapte. S. trage (de asemenea, Perrin ia cel mai bun ;. lui Neodobr.).

• Cream societății (învechit. Și ironia.) Cea mai bună parte a societății.

► sinonime pentru smântână - dicționar română de Sinonime

sinonime pentru crema

lapte bătut, slivochki, crema coagulat, sufleuri, reziduuri grase, nămol; , Cei aleși, cei mai buni (dintre cele mai bune), (culoare, sare) teren de elită

► crema etimologia - dicționar etimologic al limbii române. Fasmer Maks

crema de etimologie

pl. literal „care fuzionează“. Din c și turnarea, Wed. rumeguș (Conversie. II, 322).