Teatrul Dramatic Maly - Teatrul Europei
Traducere Diny Dodinoy
Etapa compoziție și formulare Lva Dodina
Artist David Borovsky
Director adjunct Valery Galendeev
director adjunct, Igor Nikolaev
Performance are o pauză
Piesa cu succes un turneu în Anglia, Ungaria, Italia, Polonia, România.
În România, „Regele Lear“ a fost jucat de mai multe ori la Moscova, la Premiul Național „Masca de aur“ din Novosibirsk.
REZUMAT.
tragedie clasică a lui William Shakespeare „Regele Lear“ reproiectat de teatru într-o poveste fascinantă, în cazul în care una dintre cele mai importante și a fost tema relației dintre părinți și copii.
O nouă traducere a tragediei, creat special pentru producerea piesei a adus limba originală a lui Shakespeare, foarte ascuțit, nemilos, subestimare nerăbdător.
Acțiunea piesei, care este însoțită de o muzică grotesc realizată de Jester, are loc într-un spațiu aproape gol, tragic haos gaura neagră, în cazul în care, la fel ca oasele, numai scânteietor cruce de lemn alb.
Pe fondul acestui joc frenetic de regi, pentru a împărtăși împărăția Lui între fiicele sale iubit, înșelat și le-a distrus în lupta pentru putere, papură în căutarea dreptății și nu o găsesc. Tragedia de singurătate, chiar și printre oamenii unei persoane dragi este jucat cu pasiune neobișnuită.
Împreună cu cei mai buni artiști ai trupei: Petrom Semakom, Sergei Kurysheva, Igorem Ivanovym, Alexei Devotchenko, Sergey Kozyrev, Sergeem Vlasovym, Igor Chernevich, Elenoy Kalininoy joacă tinere vedete ale teatrului: Danila Kozlovsky, Elizaveta Boyarskaya, Daria Rumyantsev, Elena Solomon.
Lear, rege al Marii Britanii
Pentru el a apelat în mod repetat, poeții englezi ai Renașterii. Unul dintre predecesorii lui Shakespeare a scris o piesă de teatru care a fost numit „glorioasa istorie a Lear, regele Angliei, și cele trei fiice,“ și a fost în teatru a crescut în 1594.Tekst joc păstrat în această zi. În Lear finală să își recâștige pierdut măreția, și a rămas în viață, Cordelia. tragedie a scris data nu este sigur, dar pentru unele replici joaca personaje pot determina destul de exact care a fost scris între 1605-1606 de ani.
Prima ediție a lui Shakespeare „Lear“ a apărut în timpul vieții unui dramaturg în 1608 și a fost numit „Dl Uilyam Shekspir: adevărata sa cronică a istoriei vieții și moartea regelui Lear și cele trei fiice cu viața nefericită a lui Edgar, fiul și moștenitorul contelui de Gloucester, care a luat un sumbru Tom apariției Bedlam așa cum a fost jucat în fața măreției sale regale noaptea Sf. Ștefan în timpul funcționarii de Crăciun ale Maiestății sale, de obicei, acționează în „Globe“, pe Benksayde la Londra.
A doua ediție a fost publicată în 1619. În cele din urmă, tragedia a fost publicată în folio în 1623. Pentru linia principală povestea lui Shakespeare am bucurat jocul predecesorului său, precum și povestiri despre Lira de „Cronici“ de R. Holinshed. Unele detalii sunt ele împrumutate de la o poezie de a lui Spencer „Regina Fairy“. Al doilea Povestea din Gloucester și fiii lui, „Arcadia“ -zaimstvovana a romanului lui Sydney, publicat în 1500. Numai în lui Shakespeare „Regele Lear“, toate aceste fire narative unite, a apărut imaginea bufonul și a introdus motivul de nebunie Lira. Tragedia „Regele Lear“ este recunoscut, împreună cu „Hamlet“, vârful lui Shakespeare. Pentru ea se adresează în mod constant teatrului mondial.
producții ISTORIC
Sunt sigur, publicul a piesei cu noi vrea să experimenteze ceva încă necunoscut: compasiune, frică, emoție, descoperire. Pentru a înțelege ceva, dar principalul lucru - de a trăi.
Marea literatură și atât de mare încât se concentrează toate contradicțiile vieții. Și cu atât mai mult vom găsi aceste contradicții, cu atât mai interesant, mai bogat, și cu atât mai mult povestea va fi despre noi. Noi nu vorbim despre mine nu este că suntem răi, suntem rele. Asta este, am putea spune, astfel, la celălalt în spate, dar pentru a se-atunci ne dăm seama că suntem -Alte bine și rău. Și așa vreodată. Deci, este foarte important să se facă totul singur. Pentru a putea mărturisi nu numai în nici un rol, și în toate rolurile. Este, de fapt, este o proprietate de mare poezie. Shakespeare, Cehov se includ pe deplin în oricare dintre personaje. Nu e de mirare toți oamenii lui Shakespeare sunt atât de inteligent. Și tot atât de minunat și atât de interesant de spus cred. Edmund crede că nu mai puțin interesant decât Edgar. Pentru că Edmund, precum și în Edgar, nu e Shakespeare. Deci, în Edmund, și Edgar are propriul său adevăr, are justețea tragic. Găsiți acest drept, în primul rând, în sine, pentru a descoperi modul în care corectitudinea se ciocnesc și formează nucleul tragediei. Atunci când se confruntă cu răul cu bine, este mai mult decât dramă tragedie. Dar când vieți bune și rele, și cu care se confruntă în același om, și se luptă cu binele și răul altora - de aici și există o tragedie. Din această cauză nu există nici o scăpare. Și iată-ne față în față cu natura umană.
Din conversația cu actorii din repetiții.
Omul moare de dragoste, sau ficatul unui pacient, sau de bătrânețe. Omul moare pentru că el a fost născut un om.
Percival Usher. 1950
Într-o zi, în picioare de la masă,
Regele a vrut să se distreze.
„Spune o rugăciune, domnule Fool“ -
Fool a ordonat cu voce tare.
Bufon a aruncat pălăria în clopotele,
Râzând fata pictat,
topire zâmbet amar,
Batjocoritor a stat în fața instanței ...
Edward Sill. De la balade „Jester rugăciune.“ 1860.
Noaptea tragică, care merge un adevăr sumbru rămâne o stea, o licărire - Mercy. Numai ea.
Rolland. 1927.
Tineretului capturează mai mult decât poate deține; emoționează mai mult decât poate calma; graba spre gol, nu acordând o atenție la bani și care doresc să-l atingă într-o singură lovitură dintr-o dată, imediat recurs la măsuri extreme, nu recunoaște greșelile și să le corecteze; Ea nu merge înapoi pe cuvântul lor, cum să tren un cal care nu a oprit și nu se va întoarce.
Bacon. Noul Organon. 1620
Chiar și cei mai tineri dintre noi, uneori, face greșeli.
Bernard Shaw. 1932
Cel mai distractive pentru noi de pe suprafața pământului - este o față umană.
Lichtenberg. 1770
Oricine poate fi destul de pasionat nu să se simtă vinovat. Violența - aceasta este singura modalitate de a exprima subiectivitatea.
Manifestul studenților de la Sorbona. 1968
Natura în om este de multe ori, ascuns, uneori deprimat, dar rareori distruse. Forțarea cauze cu cruzime natura se razbuna.
Bacon. Noul Organon. 1620
Amărăciunea destul de toate, doar în câteva care a fost diluat de alte proprietăți mentale, dar numai diluat, dar nu a distrus. Este inima împietrită. Unul a făcut o astfel de un secol, celălalt stă în picioare, a treia - vârsta. Și nu numai în inimile celor vii, comunicarea, umiditatea mediului ambiant.
A. Block. "Regele Lear" de Shakespeare. 1920
Piesa a fost creat cu ajutorul Agenției Federale pentru Cultură și Cinematografie și compania Ilim Pulp
Teatru mulțumiri pentru ajutorul „Palkin“
Teatru mulțumesc pentru suportul informațional al primului canal București și radio „Ecoul Moscovei“ din Sankt-Petersburg
SPONSORUL TEATRUL KINEF
Directorul artistic al Artist al Poporului de teatru din România, laureat al Premiului de Stat Lev Dodin
premiul Teatrul „scafa de Aur“