S și esența constituției
Conform opiniei curente, apariția constituției se referă la secolul al 18-lea și este conectat cu epoca revoluției burghezo-democratice, cu prăbușirea societății feudale sub impactul sistemului capitalist în curs de dezvoltare.
Necesar forma juridică de protecție și protecția noilor structuri economice. Un astfel de rol poate efectua doar un act juridic sub forma generală a stabilit structura-cadru a statului și a societății, obiectivul ridicat deasupra puterii regelui, feudalii, care personifică voința ca și în cazul în care întreaga societate, întreaga națiune.
Constituția - este cel mai important și de bază reglementarea politică și juridică (sau un număr, totalitatea sistemului de astfel de acte), care are cea mai mare forță juridică și cadrul de reglementare al aparatului de stat și relația sa cu societatea și individul (un bărbat și un cetățean).
Ideea unei constituții scrise a apărut pentru prima dată în Anglia, dar nu a fost pusă în aplicare, iar țara nu are încă nici o constituție scrisă ca un singur act.
Aproape primele constituții sunt Constitutia Statelor Unite în 1787, și a adoptat în 1791 Constituția Franței și Poloniei.
Împreună cu termenul de „constituție“ a fost folosit în stadiile inițiale ale formării sale și numele „legea de bază“.
constituție sovietică reprodus ambii termeni și au următoarele denumiri: Constituția (Legea fundamentală) a RSFSR (1918), Legea fundamentală (Constituția) din URSS (1924), Constituția (Legea fundamentală) a URSS (193b g), Constituția (Fundamental Legea) a URSS (1977).
Există mai multe teorii cu privire la înțelegerea constituției:
1. Interpretarea esenței constituției ca un contract social. Se presupune că toți membrii societății au încheiat un acord, concretizată în Constituție, că bazele pe care este stabilită această companie, trăiește prin ce reguli. Constituția este expresia suveranității populare, o singură manifestare a voinței sale.
2. Teoria teologică vede esența constituției în întrupare a divinului în instrucțiunile ei societății umane asupra regulilor de viață și cred că Constituția și-a exprimat ideea de dreptate supremă, motiv.
3. Reprezentanții școlii dreptului natural cred că esența constituției este întruchiparea de secole de experiență în ea, evoluează treptat tradițiile oamenilor.
4. Conform teoriei marxist-leninistă, esența constituției este că exprimă voința de a nu întreaga societate, nu doar oamenii, ci numai voința clasei conducătoare, și anume, Este o clasă de esența ei.
Esența democratică generală a constituției sugerează că cetățenii sunt pe deplin toți membrii societății în consonanță cu Constituția și nu sunt de acord cu ea.
Astfel, actuala Constituție România în esența ei este constituția unui stat constituțional democratic, întruchiparea voinței multinaționalelor poporului român exprimată prin vot popular, direcția și stabilirea fundamentelor statului și a societății, care susțin principiile democratice generale se bazează pe recunoașterea cea mai mare valoare umană, sa drepturi și libertăți.