rs cuvinte

Forma gramaticală - modul de existență materială a sensului gramatical, adică, instrumente lingvistice care servesc pentru a exprima sensuri gramaticale.

GF întotdeauna este bidimensional: are organizarea externă (limba materială înseamnă) și un interior (sens gramatical). Raportul dintre cele două părți în GF unic, asimetric, o formă poate transporta mai multe sensuri, precum și valori foarte similare pot fi introduse în forme diferite. Deci, să ia cuvântul care se încheie -Y indică o persoană (1), numărul (singular), timpul (în prezent), starea de spirit (indicativ). Valorile Exponent în formă perfectă a verbului de a face este prefixul c.

expresie concretă a sensurilor gramaticale (mijloace gramaticale de exprimare) este strâns legată chiar valorile, așa GF reprezintă unitatea sensul gramatical și metoda expresiei sale, sau, cu alte cuvinte, raportul dintre sensul gramatical și moda gramatical în unitatea lor. Astfel, termenul GF și este utilizat pentru a indica una dintre variantele morfologice ale unui cuvânt, și întregul set de astfel de opțiuni. Termenul „paradigma“ este folosit pentru a se referi în mod colectiv forme gramaticale ale cuvintelor în ordine.

În primul rând, HA este un set de sens gramatical omogen.

În al doilea rând, GC numit cel mai mare nivel lexical și gramatical (clase) cuvintele unite prin trăsături semantice și morfologice și sintactice comune: GK verb. adverbe GK.

De bază GK sunt de gen, număr, caz au nume; timp, tipul, fata, voce, starea de spirit - verbul.

Gennes lis h p o n -

M y și a primei p o n -

C p e a n și d r o d -

Despre b u și d p o n - lexical și proprietățile gramaticale ale unei anumite categorii de substantive, valoarea care (în funcție de utilizare), pot fi corelate atât cu fața oamenilor și cu fața feminin: un bigot, un crybaby, un orfan, incognito, protejatul, omologul său, Valia, Sasha Sedykh, Don și altele.

AV Bondarko, LL Bulanin, YS Maslov determină punctele de vedere atât Codul civil, care indică diferențe în reprezentarea fluxului de acțiune. forma perfectă denotă o acțiune ca un tot indivizibil, în timp ce în semantica formei imperfecte nici un indiciu al integrității acțiunii. Cu toate acestea, această definiție - valoarea integrității indivizibilă a acțiunii - nu acoperă toate verbele imperfective.

Verbele, în opoziție de spirit în forma și e de mii la verbelor y n o p, lexical identice, diferind doar gramatical sensul B. Formarea speciilor perechi apar în folosirea limbaj formal înseamnă: prefixele, sufixele, în unele cazuri, și alternante accente.

E H cu aproximativ o w e r e n s n d și d în - vedere prezentând funcționare (proces) în fluxul său (debit), adică ca nelimitat, care nu are nici o limită: pentru a colecta, a scrie, rezolva, băi de soare.

Cu privire la e p e n u n d e c și e - aspect, distinge aspect complet al acțiunii, ceea ce reprezintă efectul său în limita, rezultatul este de a colecta, scrie, decide să faceți plajă.

C t r o d a t e n o m s-a și h l o r indică faptul că acțiunea este îndreptată spre un obiect exprimat cazul nominativ și este supus unei propoziții (curs profesorului este citit).

D e s t în minute și T e l s n d e și h l o r înseamnă că acțiunea vine de la subiect (profesor cursuri).

în limba română sunt trei stări:

• și h b și I t e l e n o E este acțiunea ca reală, indicată de verbul în prezent, trecut și viitor (Atragem a venit ucenici, și El va veni mâine).;
• N. De a n e și m e n o m e de exprimarea voinței (Scrie scrisoarea, nu ia această carte);
• cu de la circa l și r și s l t e n o f care indică efectul dorit, de așteptat, este posibil. (Dacă acest lucru ar fi posibil, ar fi lăsat acasă), adică care reprezintă acțiunea ca ireală.