Principalele abordări ale problemei conștiinței în filozofie - fizicalismul, solipsismul, idealism obiectiv,

În general, filozofia, există mai multe abordări pentru problema conștiinței:

Physicalism - o abordare foarte materialistă a problemei conștiinței, conform căreia conștiința de sine ca substanță nu există, este un produs al materiei și explicate în termenii fizicii și alte științe naturale.

Acest punct de vedere se bazează pe un set de progrese naturale-științifice, și, în special, pe următoarele fapte:

creierul uman într-adevăr este un complex „mecanism“ al naturii, cel mai înalt nivel de organizare a materiei;

conștiința individuală nu poate exista fără creier, iar creierul - un corp biologic;

omenirea a fost în măsură să creeze o inteligență artificială realizată de către mașină (calculator) - un obiect material;

efectele medicamentului asupra organismului uman poate afecta mintea (de exemplu, utilizarea substanțelor psihotrope).

Singura problemă care se confruntă (și de multe ori, în același timp, a distrus) physicalists argumente logice - aceasta este conștiința perfectă:

imagini care există în mintea umană, nu au caracteristici de material - miros dimensiuni precise de masă, de formă;

constiinta poate „domina“ peste imagini - pentru a crește, descrește, pentru a le determina să „șteargă“;

nimeni din care nu a putut „vedea“ conștiința unei alte persoane (chirurg, care funcționează creierul, vede materia cenusie sub microscop - neuroni, dar el nu vede nici o imagine sau gânduri ale persoanei operat).

Cu toate acestea, fizicalismul (în cadrul neo) este larg răspândită. Ramurile sale sunt:

teoria „eliminare“ (F. Feyerbend) - încercând să demonstreze că noțiunea de „spirit“, „spiritual“ - o superstiție învechită și neștiințific (asemănătoare cu ce boli sunt cauzate de vrăjitoare);

Teoria materialistilor vulgare (de exemplu, Vogt aprobarea ca „creierul secreta a crezut ca ficatul - bila“).

Solipsism - cealaltă vedere extremă a naturii conștiinței, conform căreia conștiința individului - singura realitate autentică și lumea materială - un produs al său (idealism subiectiv. - Berkeley, Hume, Fichte și colab).

Între fizicalismul și solipsismului (zone marginale) sunt):

idealism obiectiv - recunoaște prezența atât a conștiinței și a materiei, dar conștiința atribuie rolul principal (creativ) și consideră că, în mod izolat de personalitatea unui individ ca parte a unei „conștiinței globale“;

materialism moderat - spune o manifestare particulară a conștiinței a materiei, capacitatea de a reflecta problema extrem de organizat în sine (deși el recunoaște ca ideal) - un punct de vedere, cele mai frecvente în filosofia românească.