Organizațiile internaționale în domeniul protecției naturii și a mediului

Astăzi, România este implicată activ în următoarele organizații de mediu și a altor cheie internaționale și comisioanele stabilite pentru punerea în aplicare a Convenției:

Organizația Națiunilor Unite (ONU);
Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM);
Organizația Mondială a Sănătății (OMS);
Organizația Maritimă Internațională (OMI);
Organizația Internațională a Muncii (ILO);
Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO);
Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (UNIDO);
Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA);
Organizația Mondială a Comerțului (OMC);
Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO, România - The Observer);
Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP);
Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR);
Consiliul Europei (CE);
pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE);
Banca Europeană Reconstrucție și Dezvoltare (EvBRR);
Comisia pregătitoare pentru a experiențelor nucleare Tratatului de interzicere totală (CTBTO PrepCom);
Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon;
Comisia Electrotehnică Internațională (IEC);
Societatea Internațională pentru Fotogrammetrie și Teledetecție (ISPRS);
Institutul Comun pentru Cercetare Nucleară (JINR);
Comunitatea Statelor Independente (CSI);
Comisia consultativ, dar cerul liber (OSCC);
Federația Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie (IFRC);
Monitorizarea Programul Comun și evaluarea poluanților atmosferici (EMEP);
Cites (CITES);
Convenția de la Viena privind protecția stratului de ozon;
Convenția privind protecția mediului marin al Mării Baltice;
Convenția Ramsar privind zonele umede;
Uniunea internațională pentru conservarea naturii;
Consiliul Internațional pentru joc și Wildlife Conservation;
Convenția de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora;
Convenția internațională pentru reglementarea vânătorii de balene;
Convenția privind diversitatea biologică;
Convenția privind interzicerea armelor biologice;
Organizația Internațională de Metrologie Legală;
Centrul European pentru Cercetare Nucleară (CERN);
Fondul internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi;
Comitetul maritim internațional;
Comitetul Internațional de bumbac consultativ (ICAC);
Consiliul internațional al cerealelor (CIG);
Grupul internațional de studiu de nichel (clipire);
Comitetul Tehnic Internațional pentru prevenirea și stingerea incendiilor (CTIF);
Grupul internațional de cauciuc de studiu (GISC);
Grupul International de Cercetare de cupru (ICSG);
Grupul de studiu internațional privind plumb și zinc (MIGSTS);
Convenția cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC);
Convenția privind protecția împotriva poluării Mării Negre;
Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES);
Organizația pentru conservarea somonului în Oceanul Atlantic de Nord (OCSAN);
Comisia Internațională pentru Pescuit în Marea Baltică (IBSFC);
Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord (NAFO);
Comisia pentru conservarea resurselor marine vii din Antarctica (CCAMLR);
Comisia internațională pentru conservarea tonului de Atlantic (ICCAT);
International Pacific de Nord a Comisiei anadrom Fish (NPAFC);
Organizația Știință Marină din Pacificul de Nord (PIC UE);
Comisia pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC).

Carta Națiunilor Unite (ONU) prevede existența structurii sale următoarele organisme principale:

Obiectivele generale de stabilire și de funcționare a acestora sunt:

Pentru a atinge scopurile ONU și membrii săi sunt ghidate de următoarele principii:

egalitatea suverană a tuturor membrilor;
performanța sârguincioasă a obligațiilor sale;
soluționarea diferendelor internaționale prin mijloace pașnice, în așa fel încât să nu pună în pericol pacea internațională, securitate și justiție;
abținându-se în relațiile internaționale de la amenințarea sau folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau independenței politice a oricărui stat, sau în orice alt mod;
oferind ONU ajutorul în orice acțiune întreprinsă de ea în conformitate cu Carta și să se abțină de la a da ajutor vreunui stat împotriva căruia Organizația Națiunilor Unite ia preventivă sau de executare.

Calitatea de membru în Organizația este deschisă tuturor statelor iubitoare de pace care acceptă obligațiile cuprinse în Cartă și, în hotărârea organizației, sunt capabili și dispuși să îndeplinească aceste obligații. Admiterea unei astfel de stat la Organizația Națiunilor Unite va fi decizia Adunării Generale cu privire la recomandarea Consiliului de Securitate.

Consiliul de Securitate al ONU este format din 15 membri. Republica Chineză, România, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Statele Unite ale Americii sunt membri permanenți ai Consiliului de Securitate. Adunarea Generala alege alti 10 membri ai organizației ca un non-permanenți membri ai Consiliului de Securitate, cu atenția cuvenită, în primul rând nivelul de participare al Organizației în menținerea păcii și securității internaționale și la alte scopuri ale organizației, precum și o repartiție geografică echitabilă. Nepermanent Membrii Consiliului de Securitate sunt aleși pentru un mandat de doi ani. Fiecare membru al Consiliului de Securitate va avea un reprezentant și un vot. Deciziile Consiliului privind aspectele de procedură sunt adoptate cu votul afirmativ a nouă membri.

Consiliul de Securitate al ONU este organizat în așa fel încât să fie capabil să funcționeze în mod continuu. În acest scop, fiecare membru al Consiliului trebuie să fie întotdeauna depuse la locul de ședere al ONU. Consiliul organizează reuniuni periodice, la care fiecare dintre membrii săi poate, dacă doresc, să fie reprezentat de un membru al guvernului sau de un alt reprezentant special desemnat. Ședințele pot avea loc nu numai la sediul organizației, dar și în orice alt loc, care, în opinia Consiliului, este mai favorabil pentru munca sa. Un membru care nu este membru al Consiliului de Securitate poate participa, fără drept de vot, în discuția cu privire la orice chestiune adusă în fața Consiliului, în toate cazurile în care Consiliul de Securitate constată că interesele membre ale ONU, sunt afectate în mod special.

Părțile la orice diferend a cărui prelungire ar putea pune în primejdie menținerea păcii și securității internaționale, trebuie în primul rând, să caute o soluție prin negociere, anchetă, mediere, conciliere, arbitraj, soluționare judiciară, recurgere la organizații sau acorduri regionale sau prin alte mijloace pașnice proprii alegere. Consiliul de Securitate, atunci când consideră necesar, apel la părțile să soluționeze diferendul prin asemenea mijloace. Consiliul poate investiga orice diferend sau orice situație care ar putea duce la frecare internațională sau să dea naștere unui diferend, pentru a stabili dacă prelungirea diferendului sau situația de a pune în primejdie menținerea păcii și securității internaționale. Orice membru al Organizației Națiunilor Unite poate aduce un astfel de diferend sau situație în atenția Consiliului de Securitate sau Adunării Generale. Un stat care nu este membru al Organizației Națiunilor Unite poate aduce în atenția Consiliului de Securitate sau Adunarea Generală orice diferend la care este parte în cazul în care va accepta în prealabil în ceea ce privește litigiul obligațiile de rezolvare pașnică a diferendelor.

Consiliul de Securitate poate, în orice stadiu al litigiului, să recomande procedurile sau metodele de ajustare corespunzătoare. Se ia în considerare orice proceduri de soluționare a litigiului, care a fost deja adoptat de către părți. Efectuarea de recomandări. De asemenea, Consiliul de Securitate ia în considerare faptul că litigiile juridice ar trebui, ca regulă generală să fie menționate de părți la Curtea Internațională de Justiție.

Curtea Internațională de Justiție este organul judiciar principal al Națiunilor Unite. Fiecare membru se angajează să se conformeze deciziei CIJ, în orice caz, la care este parte. În cazul în care orice parte într-un caz nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul deciziei Curții, cealaltă parte poate recurge la Consiliul de Securitate, care, în cazul în care consideră necesar, să emită recomandări sau decide cu privire la măsuri care să aducă judecata. Adunarea Generală sau Consiliul de Securitate pot cere Curții Internaționale de Justiție aviz consultativ cu privire la orice problemă juridică. Alte organisme ale ONU și agențiile specializate, pe care Adunarea Generală poate, în orice moment să fie autorizate, acest lucru poate solicita, de asemenea, avize consultative ale Curții cu privire la problemele juridice care se ivesc în sfera lor de activitate.

Consum Memorie: 0.5 MB