noțiune de drept, principalele caracteristici, clasificare

Etimologic (în sens), cuvântul „lege“ în mijloacele românești „limită, decretează libertatea de voință și acțiune; neminuchee sus, bază; În general, cu cât rezoluția puterii „[15].

Legea este definită în mod tradițional ca legea a actului normativ adoptat într-un mod special de către legislativ sau a unui referendum, care exprimă voința poporului, care are forță juridică supremă și care reglementează cele mai importante relații publice.

Următoarele caracteristici principale ale legii, definind rolul său în sistemul legislativ:

1) este acceptată numai organelor supreme reprezentative ale puterii de stat - parlamentul țării, subiecții săi sau prin vot popular (referendumului);

2) controlează, cele mai importante relații de bază, cele mai importante publice, să stabilească începutul începerii reglementării legale;

3) are cea mai mare forță juridică în sistemul juridic al țării; orice alt act juridic, care nu sunt emise pe baza și în conformitate cu legea, și mai ales nu cu sau în contradicție cu legea, se anulează în modul prevăzut;

4) este un act normativ, și anume, stabilirea regulilor generale de conduită (norme) obligatorii pentru toate organele de stat, organizațiile publice și mișcări, oficiali, persoane fizice și juridice prevăzute în lege ..;

5) mai stabil și stabil; aceasta se poate modifica, modificarea sau anularea numai în cazuri excepționale, din cauza nevoii sociale obiective;

6) este primit într-o anumită ordine, în conformitate cu procedurile stabilite.

forță juridică superioară dreptului se manifestă în regula în alte acte juridice normative subordonate. Statul de drept presupune principiul suveranității populare, din faptul că oamenii, sau ia propriile legi într-un referendum sau alegeri delege autoritatea supreme organele reprezentative ale puterii de stat (articolul 3 din Constituție.) - Parlamentul. Statul de drept este că: nici o autoritate are dreptul de a anula sau modifica legea; în caz de conflict de legislația în vigoare, consacrat în lege.

Clasificarea legii poate fi realizată din diverse motive, cum ar fi:

1) efectul lor juridic: Constituția, legea constituțională federală, legea federală, legea subiectului România;

2) supune legislative: legile adoptate prin referendum și legile adoptate de un organ legislativ;

3) pe tema reglementării juridice: constituțional, administrativ, civil și penal, etc;..

4) Perioada de valabilitate: permanente și temporare;

5) natura: curent și extraordinare;

6) pe teritoriul acțiunii: generale federale și regionale;

8) gradul de sistematizare: principala (constituție), constituțional codificat (organic) și convențional sau curent;

9) privind semnificația conținută în aceste norme: constituționale și ordinare;

10) din Regulamentul: generale și speciale.

Legile sunt baza sistemului de drept și a kernel-ului său. Învățarea legi ca sursă principală (formă), chiar în centrul de tehnică legislativă. Clasificarea prezentată este una dintre modalitățile de studiu a principalelor caracteristici ale legii detaliate.