Întrebarea numărul 22 Conceptul, semnele tipuri de drepturi limitate in rem

Întrebarea №22. Conceptul, caracteristici și tipuri de drepturi reale limitate.

Dreptul de proprietate - drept civil subiectiv, al cărui obiect este un lucru specific. O persoană care are un drept real, poarta proprie, fără a recurge la acțiuni specifice care promovează celelalte părți responsabile. Proprietarul lucrurilor poseda, folosi și dispune de ea la propria sa discreție, în limitele stabilite de lege. Drepturile reale pot fi împărțite în 2 grupe: dreptul de drepturi de proprietate și de proprietate limitate.

Drepturile de proprietate limitate - drept subiectiv absolut de a utiliza pe altcineva, bunuri imobile, de obicei, în propriul lor interes și fără intervenția proprietarului.

Drepturile de proprietate limitate

acest drept de proprietate altor persoane;

aceasta este calea dreapta, adică, schimbarea de proprietate nu implică sprijin drepturi de proprietate limitate cu privire la orice modificări;

transportator - numai titular din titlu;

având în vedere aceeași protecție ca și dreptul de proprietate.

În conformitate cu art. 216 din Codul civil real, în plus față de proprietate, recunoaște următoarele drepturi ale persoanelor care nu sunt proprietari:

- dreptul de viață posesia transmisibil a unui teren (articolul 265 din Codul civil.); (Dreptul de viață posesia transmisibil a unui teren fiind proprietate de stat sau municipale, dobândite de către cetățeni pe motiv și în modul prevăzut de legislația funciară.)

- dreptul permanentă (perpetuă) utilizarea terenului (articolul 268 din Codul civil.); (Dreptul de folosință permanentă (perpetuă) a unui teren fiind stat sau proprietate municipală, cu condiția persoanelor specificate în Codul Funciar al România, și anume: .... Conform revendicării 2, articolul 39.9 LC terenurilor deținute de stat sau proprietate municipală, cu condiția ca în permanentă (nelimitat) utilizează numai:

1) organele puterii de stat și a autonomiei locale;

instituțiile 2) de stat și municipale (buget, stat, independent);

3) întreprinderile publice;

4) Centrul patrimoniului istoric al președinților din România care au încetat exercitarea atribuțiilor sale.)

- servitute (articolul 274, 277 din Codul civil.);

- dreptul de gestionare economică a proprietății (articolul 294 din Codul civil.) Și dreptul de administrare operativă a proprietății (articolul 296 din Codul civil.). (Stat sau întreprindere municipală unitar căruia proprietatea aparține dreptul de afaceri. Posedă, utilizarea și dispune de această proprietate, în limitele stabilite în conformitate cu prezentul cod.)

(Stabilirea și întreprinderea de guvern, pentru care proprietatea este stabilită pe baza managementului operațional. Posedă, utilizarea unor astfel de bunuri în limitele prevăzute de lege, în conformitate cu obiectivele activității, scopul proprietății și, cu excepția cazului în care se prevede altfel prin lege, dispune de această proprietate cu acordul proprietarului de proprietate.)

Dincolo de articolul ukaznoy ca drepturi reale ale persoanelor care nu sunt proprietari, ar trebui să fie recunoscute:

- dreptul de gaj (articolul 334 din Codul civil.); (Din cauza creditor colaterală a obligatiei garantate (creditor ipotecar) va avea dreptul, în caz de neplată de către debitor îndeplinirea acestei obligații, pentru a primi satisfacție din valoarea imobilului ipotecat (garanție) în favoarea altor creditori ai persoanei care deține proprietatea angajat (mortgagor). În cazurile în modul prevăzut de lege, solicitarea gajist poate fi satisfăcută prin transferul garanției la gajist (plecarea la zalogoderzha din Tell).

- dreptul de a utiliza locuințe pentru membrii de familie ai proprietarului; (articolul 292 din Codul civil.) (Membrii familiei proprietarului, care trăiesc într-o zonă rezidențială care îi aparțin, au dreptul de a utiliza această locație cu privire la condițiile prevăzute de legislația referitoare la locuințe.)

- dreptul proprietarului real, care, nefiind proprietarul bunului, cu bună-credință, deține în mod deschis și continuu această proprietate, atât pentru ei (articolul 234 din Codul civil.); (Persoană - persoană fizică sau juridică - nu este proprietarul bunului, dar cu bună-credință, care deține în mod deschis și în mod continuu, atât propriul bun imobil timp de cincisprezece ani sau de alte bunuri în termen de cinci ani, va dobândi dreptul de proprietate asupra bunurilor (uzucapiune).

Dreptul de proprietate asupra imobiliare și a altor bunuri supuse înregistrării de stat, există o persoană care a dobândit această proprietate în temeiul uzucapiunii, din momentul înregistrării)

- dreptul de stabilire pentru venitul auto-eliminare și active obținute în urma activităților comerciale autorizate (secțiunea 2, articolul 298 din Codul civil ..). (Instituție independentă fără acordul proprietarului nu are dreptul de a dispune de bunuri imobile și bunuri mobile deosebit de valoroase care îi sunt atribuite de către proprietar sau dobândit o instituție autonomă în detrimentul fondurilor alocate acestuia de către proprietar pentru achiziționarea de astfel de proprietate. Restul de proprietate, care este în dreptul său de administrare operativă, instituție independentă dreptul de a dispune de propria lor, cu excepția cazului în care se prevede altfel prin lege. O instituție autonomă are dreptul de a desfășura doar activități generatoare de venit în măsura în care aceasta servește scopurile pentru care a fost creat, și care corespund acestor scopuri, cu condiția ca aceste activități sunt specificate în documentele sale constitutive. Veniturile din aceste activități, și achiziționate în detrimentul proprietății veniturilor primite în gestionarea independentă a instituțiilor autonome )

De asemenea, în conformitate cu alineatele 2-4 Art. 216 din Codul civil:

2. Drepturile reale asupra bunurilor pot aparține unor persoane care nu sunt proprietarii acestei proprietăți.

3. Transferul de proprietate asupra bunului către o altă persoană nu este un motiv de încetare a altor drepturi de proprietate.

4. persoană drepturi reale, altele decât proprietarul, acestea sunt protejate de încălcarea de către orice persoană care, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 305.

Conform normei art. 274 din Codul civil, sub servitute se referă la dreptul de utilizare limitată cuiva imobiliare altceva, și anume dreptul proprietarului terenului sau alte cererii imobiliare de la proprietarii de terenuri vecine .. (sau, uneori, - de asemenea, de la un alt proprietar al site-ului), acordându-i dreptul la o utilizare limitată a învecinate teren. Înlesnire poate fi setat pentru a permite trecerea și trecerea printr-o porțiune adiacentă, linii de transmisie garnituri, racorduri și conducte, alimentarea cu apă și irigații și altele. Servituți stabilite prin acord între persoana care solicită servitute, iar proprietarul secțiunii adiacente și este supusă înregistrării în modul prescris pentru înregistrarea drepturilor de bunuri imobile (n. 3 al art. 274 din Codul civil, art. 27 din Legea privind înregistrarea drepturilor).

Servituti poate fi împovărat cu clădiri, structuri și alte bunuri imobiliare, a căror utilizare limitată este necesară datorită utilizării terenului.

Există următoarele tipuri principale de servitute:

a) privată de servitute - stabilit în conformitate cu dreptul civil;

b) servituți publice - stabilite prin lege sau alt act normativ, fără confiscarea terenurilor.

În conformitate cu art. 23. LC RF: Dreptul de utilizare limitată altcuiva teren (servitute)

1. Un potolire se stabilește în conformitate cu dreptul civil.

2. servituți publice este stabilită prin lege sau alt act normativ în România, actul juridic de reglementare a obiectului România, actul juridic de reglementare a guvernului local, în cazurile în care este necesar să se asigure interesele statului, administrația locală sau populația locală, fără confiscarea terenurilor. Stabilirea unei servituți publice se bazează pe rezultatele audierilor publice.

3. servituți publice pot fi stabilite pentru:

1) trec sau de călătorie prin țară, inclusiv pentru a asigura accesul liber la corpul de apă publică și mareei acesteia;

2) Utilizarea terenurilor pentru utilitati de reparații, inginerie, electrice și alte linii și rețele, precum și infrastructura de transport;

3) plasarea pe un teren de markeri de sondaj și de sondaj și intrările ei al. (Revendicarea 3 al articolului 23 Codul funciar)

4. Un servituți poate fi temporară sau permanentă.

4.1. stabilirea unui termen de servitute public la parcela de teren, situat în marginea terenului rezervat pentru uz public, nu poate depăși termenul de rezervare a acestor terenuri.

5. Punerea în aplicare a servitute ar trebui să fie mai puțin dificilă în teren, pe care este instalat.

6. Proprietarul terenului grevat cu servitute, dreptul de a solicita plata proporțională din persoanele ale căror interese în servitute, cu excepția cazului în care se prevede altfel prin lege federală.

În cazurile în care stabilirea unei servituți publice conduce la dificultăți semnificative în utilizarea terenului, proprietarul acestuia are dreptul de a cere de la autoritatea publică sau de autoritățile locale, au stabilit servituți publice de plată proporțional.

8. Persoanele ale căror drepturi și interese legitime sunt afectate de stabilirea unei servituți publice își pot exercita drepturile în instanță.