Falimentul ca o modalitate de restructurare a întreprinderii
Capitolul 1. Bazele teoretice ale falimentului întreprinderilor
1.1. Termeni și concepte de faliment ......... .. ......................... 5
1.2. procedurile de faliment întreprinderi ........................................ ... .10
1.3. Falimentul ca formă de restructurare. 17
Capitolul 2. Cadrul juridic și practica de faliment ca o modalitate de restructurare a întreprinderii
2.1. Reglementarea juridică a procedurilor de faliment. 24
2.2. Modele prezice riscul de faliment pe baza situațiilor financiare ................................................................ 30
2.3. Politica statului român în domeniul falimentului ............... 34
Capitolul 3. SUA și experiența românească în faliment și despre modalitățile de depășire
3.1. Experiența SUA în domeniul companiilor de faliment ................................. 42
3.2. Modalități de a depăși faliment: experiența corporațiilor industriale din România ................................................................................. 48
Lista de surse și literatură. 57
Relevanța temei de cercetare. Într-o economie de piață este în mare măsură îmbunătățită prin rigiditatea constrângerilor financiare ale întreprinderilor de afaceri. Ea se manifestă în principal în eliminarea întreprinderilor gratuite de sprijin de stat. În legătură cu modificările sistemului de credit, respingerea finanțării publice, rolul creditului comercial, care face parte integrantă din cunoașterea stării financiare a societății contractori și autoîntreținere. Creșterea de interes ca starea financiară a întreprinderii cu furnizori, bănci, acționari, autoritățile fiscale. Stabilitatea financiară a întreprinderii devine o chestiune de supraviețuire sale, deoarece falimentul întreprinderii în condiții de piață favorizează rezultatul probabil al activității economice, împreună cu alte caracteristici.
Condiții de afaceri în condițiile contemporane românești sunt de așa natură încât societatea poartă un risc semnificativ de o preluare ostila. Una dintre metodele de bază ale sistemului de protecție împotriva acestor riscuri este de a restructura, adică incrementală mod, ușor de gestionat pentru a îmbunătăți situația financiară și economică a societății prin îmbunătățirea modificărilor structurii organizatorice. Restructurarea permite obținerea eficienței producției, creșterea productivității, a minimiza funcționarea costurilor sistemului de control.
Scopul lucrării de curs. Scopul este de studiu cu multiple fațete de faliment ca o modalitate de restructurare a întreprinderii.
Obiectivele cercetării. Pentru a atinge obiectivul următoarele sarcini:
1) pentru a examina situația generală și falimentul conceptului;
2) evidențiază falimentul întreprinderilor;
3) să ia în considerare falimentul ca formă de restructurare;
4) prezintă reglementarea juridică a procedurilor de faliment;
5) familiarizarea cu modelele care prezic probabilitatea de faliment, pe baza situațiilor financiare;
6) să examineze politica statului român în domeniul falimentului;
7) analizează experiența SUA în domeniul companiilor de faliment;
8) pentru a identifica modalități de a depăși falimentul societăților industriale din România.
Obiectul de studiu. Obiectul cercetării este instituția de faliment.
Capitolul 1. Bazele teoretice ale falimentului întreprinderilor
- Termeni și concepte de bankrots TBE
Concurența este un element esențial al relațiilor de piață, implică nu numai un anumit dinamism pe piață, dar reversul ei, partea negativă - stagnarea (stagnare) a producției. Acesta din urmă este legată de situația financiară precară a întreprinderii cauzate de lipsa sau insuficiența capitalului de lucru, precum și creșterea creanțelor restante și alte circumstanțe care duc la falimentul acesteia, și anume insolvență reală, incapacitatea de a satisface pretențiile creditorilor privind obligațiile monetare.
Deci, insolvența economică (faliment) - este întreprindere insolvabilă are sau dobândește caracterul stabil recunoscut de către instanța economică sau juridică declarată de către debitor în conformitate cu legea. linia de jos faliment este că nu există nici bani de la compania de a plăti obligațiile sale, o stare de insecuritate financiară, adică, frustrarea absolută a producției și a activității economice, care este cauza ruinei și lichidare 1.
Ar trebui, totuși, să fie remarcat faptul că problemele de diagnostic, prevenire, relații economice, proiectare, inovare, având ca scop prevenirea crizelor în întreprindere în ansamblu, rămân adesea în afara influenței guvernului și care au nevoie de o atenție specială a societății.
Falimentul este predeterminată prin însăși esența relațiilor de piață, care sunt întotdeauna asociate cu riscul de pierdere, incertitudinea de a atinge obiective sau posibilitatea de a obiectivelor de setare eronate.
situații de risc pot apărea în toate etapele procesului de afaceri, de la achiziții publice și livrarea de materii prime și componente pentru producerea și vânzarea de produse finite. Motivele lor pot fi: insolvabilitatea consumatorilor, neîndeplinirea obligațiilor contractuale ale furnizorilor de resurse, întârzieri mari în plata facturilor pentru produsele livrate, săraci din diverse motive, producția de bunuri, incompetența personalului administrativ și mai mult.
Aceste pierderi duc la o scădere a rentabilității capitalului și apariția unor resurse financiare, care este agravată în cazul în care creditorii nu reînnoiască fonduri. Apoi, societatea trebuie să plătească nu numai un interes, ci și valoarea datoriei principale. În condițiile lipsei de numerar există o problemă de active de lichiditate. Această condiție este menționată ca o insolvabilitate tehnică. Deja în acest stadiu, este posibil tratamentul creditorilor în instanță pentru recunoașterea societății în stare de faliment. faliment Ideea este că din circulație economică excluse întreprinderile insolvabile. Având în vedere că eșecul economic al unei întreprinderi afectează poziția financiară a altor entități care sunt omologii săi, falimentul permite entităților de afaceri pentru a îmbunătăți lor de afaceri și pentru a atinge stabilitatea financiară 2.
Fără a merge economia în stare de faliment nu poate fi flexibilă. Este responsabilitatea economică, o formă de realizare a, care este de faliment, determină agenții economici să funcționeze în mod eficient. În caz contrar, financiare, resurse umane și materiale prin intermediul infrastructurii de piață pentru a trece de la ineficiente întreprindere de succes. Acest lucru reflectă rigiditatea mecanismelor de piață de reglementare a proceselor economice. Astfel, eșecuri în afaceri și un anumit nivel de șomaj sunt un fel de plată pentru eficiența producției și a activității economice. Compania nu este în măsură să concureze, nu a fost găsit locul pe piața de bunuri și servicii fără a avea propriile sale forțe să se reorganizeze și să se restructureze, în cele din urmă trebuie să înceteze să mai existe, care să îi permită să fie un loc în altul, compania mai competitivă.
Falimentul întreprinderii, de regulă, realizată cu participarea statului. Sarcina lui este de a face procedura nedureroase posibil pentru societate, dar este un proces natural de faliment ineficiente și a întreprinderilor, uneori, cu pierderi nu ar trebui să fie limitat în mod artificial prin mecanism de granturi. În acest caz, posibilitatea de a reajustare și de restructurare și redresare a economiei ratate în ansamblu 3.
În practică mondială, procedura de faliment este că creditorii (persoane fizice și juridice, care ar trebui să fie întreprinderea), care solicita reorganizarea sau lichidarea faliment. Proprietarii companiei pierde dreptul de proprietate asupra bunurilor unei întreprinderi în stare de faliment și a convocat o reuniune a creditorilor decide soarta întreprinderii. lichidarea și reorganizarea întreprinderilor: în acest caz, pot fi utilizate două variante.
În cazul lichidării societății de proprietate asupra bunului este transferat la instanța de drept autorizat persoanei (corp) - lichidatorul (sau sindici), a cărui sarcină este de a vinde intreaga companie sau partea sa de a satisface pretențiile creditorilor.
În practică, uneori, există cazuri în care prețul de piață al afacerii proprietate nu pot face creditorii bani investiți în societatea lichidată. Apoi, creditorii la propriul risc încerca să reorganizeze compania, care este, să-și reînnoiască munca sa, dar atunci când vă schimbați aparate de management și desfășurarea activităților de agrement complexe.
Lichidarea întreprinderilor cu handicap care au ambele părți pozitive și negative.
Dezavantajele falimentului sunt:
- Pierderea de creditori (bănci, societăți de investiții, fonduri, bugetul de stat, etc.), fonduri semnificative investite în întreprindere în stare de faliment;
- pulverizare și necroza activelor nelichide, datorită faptului că, uneori, lichidatorii sunt în imposibilitatea de a găsi cumpărători pentru ea.
Avantajele falimentului sunt:
- închiderea producției neprofitabile, ceea ce duce la costuri mai mici și de a crește eficiența producției;
- eliberarea de resurse implicate în producția necompetitiv;
- rotația personalului de conducere, oferind o creștere de calificare, consolidarea antreprenoriatului, de gestionare a dispozitivului de implicare a angajaților și lucrătorilor în rezultatele finale ale activităților sale;
- achiziție de experiență și formarea unei politici eficiente de investiții și de investiții instituții, etc.
Practica mondială cunoaște două abordări opuse pentru problema criteriului de faliment. Prima abordare - obiectivul: debitorul este declarat în stare de faliment, în cazul în care nu are mijloacele de a plăti creditorii săi, ca și încheierea neîndeplinirea obligațiilor sub amenințarea falimentului pentru o anumită sumă pentru o anumită perioadă de timp. În cazul în care debitorul asupra durerii de lichidare în faliment nu este în măsură de a mobiliza fonduri (de exemplu, prin punerea în aplicare a unei părți din conturile de încasat) pentru a satisface interesele creditorilor, un astfel de debitor nu este în măsură să funcționeze în condiții de piață; Mai mult decât atât, activitatea poate afecta interesele creditorilor (atât reale, cât și potențiale). Criteriul de mai sus se numește criteriu de insolvență sau a fluxului de numerar.
Lucrarea prezintă fundamentele teoretice ale procedurilor de faliment ale companiilor: dispozițiile generale și definițiile pentru faliment, procedura de faliment, falimentul ca formă de restructurare; Cadrul și practica de faliment ca o modalitate de restructurare corporativă (reglementarea juridică a procedurilor de faliment, modelul de predicție probabilitate de faliment pe baza situațiilor financiare) legislative; SUA și experiența românească în faliment și despre modalitățile de depășire.
Introducere. 3
Capitolul 1. Bazele teoretice ale falimentului întreprinderilor
1.1. Termeni și concepte de faliment ......... .. ......................... 5
1.2. procedurile de faliment întreprinderi ........................................ ... .10
1.3. Falimentul ca formă de restructurare. 17
Capitolul 2. Cadrul juridic și practica de faliment ca o modalitate de restructurare a întreprinderii
2.1. Reglementarea juridică a procedurilor de faliment. 24
2.2. Modele prezice riscul de faliment pe baza situațiilor financiare ................................................................ 30
2.3. Politica statului român în domeniul falimentului ............... 34
Capitolul 3. SUA și experiența românească în faliment și despre modalitățile de depășire
3.1. Experiența SUA în domeniul companiilor de faliment ................................. 42
3.2. Modalități de a depăși faliment: experiența corporațiilor industriale din România ................................................................................. 48
Concluzie. 54
Lista de surse și literatură. 57