Conceptul, principiile și funcțiile de drept administrativ - studopediya

Drept administrativ ca o ramură de drept, știință și disciplină academică

Una dintre cele mai mari ramuri ale dreptului românesc este drept administrativ, numit, de asemenea, normele de gestionare, ca urmare a vastitatea obiectul reglementării legale. Acesta reglementează activitățile de gestionare, o gamă largă de relații sociale privind organizarea și funcționarea autorităților executive și funcționarii acestora.

Drept administrativ - o ramură a legii române, care este un set de norme juridice care reglementează relațiile sociale în domeniul administrației publice privind organizarea și funcționarea organelor executive din România și subiecții săi, alte organe de stat, cu puterea executivă și administrative și participarea cetățenilor în gestionarea treburilor de stat .

În conformitate cu principiile de drept general înțeleasă ca începutul de bază, ideea care stă la baza reglementării relațiilor sociale și exprimă esența justiției în înțelegerea umană comună.

Astfel, principiile generale ale dreptului sunt:

- egalitatea juridică a subiecților de drept;

- interdependența drepturilor și responsabilităților;

- inevitabilitatea pedepsei pentru infracțiunea din culpă;

Principiile de mai sus sunt principiile de bază pentru transsectoriale și reglementarea sectorială. Principii de reglementare inter-ramură sunt: ​​principiul contradictorialității și procedura de transparență (legea eficientă procedură); laturile egale (de exemplu, coordonare și interacțiune între cele două autorități independente de aplicare).

Principiile ramura de drept administrativ sunt:

1. Principiul legalității. Se presupune că toate actele juridice aplicabile pe teritoriul România, inclusiv acte care sunt surse de drept administrativ, trebuie să respecte prevederile Constituției România.

Forța juridică supremă are legea principală a statului - Constituția Federației Ruse. Adoptarea regulamentelor administrative subordonate ar trebui să fie efectuate pe baza și în conformitate cu legile. În caracterizarea principiul legalității se pune problema de corelare a dreptului internațional și (legislația internă) naționale. Constituția română (Art. 15), pentru prima dată a stabilit o regulă generală care stabilește prioritatea tratatelor internaționale, desigur, cele care România este parte. Instrumentele juridice internaționale pot avea prioritate față de dreptul național în cazul în care îndeplinesc interesele naționale și ratificat de Parlament.

4. Principiul inevitabilitatea pedepsei. Acest principiu înseamnă că persoana este vinovată de comiterea unei infracțiuni administrative supuse la răspundere administrativă în modul și pe baza legii. Obiectivele răspunderii juridice sunt următoarele: protecția individului, drepturile și libertățile de la ingerințe ilegale sale; siguranța și protecția ordinii publice și a siguranței publice; pedeapsa infractorului; restaurarea dreptului; educarea cetățenilor în spiritul respectului față de lege. Direct legate de acest principiu este prezumția de nevinovăție.

5. Principiul federalismului. Conform acestui principiu, dreptul procedură administrativă și administrativă se referă la competența comună a România și entități românești (Art. 72 din Constituție).

Într-un sens general, înțelegem scopul în funcțiile de drept administrativ, căile și mijloacele de atingere a obiectivelor și scopurilor. Funcția legii este pusă în aplicare cesiunea drepturilor.

Funcția de reglementare este reflectată în stabilirea procedurii de drept administrativ organizarea și activitatea organelor puterii executive de nivel federal și regional. Această caracteristică are ca scop, de asemenea, să definească statutul juridic al altor membri ai relațiilor de management (cetățeni români, cetățeni străini, întreprinderi și instituții de diverse forme de organizare și juridice ale asociațiilor obștești și organizațiilor religioase).

Funcția watchdog asigură respectarea regimului juridic stabilit în gestionarea și protejarea drepturilor și intereselor participanților la relațiile administrative, precum și aplicarea constrângerii de stat legitime, aducând la răspundere pe cei responsabili, asigurarea securității indivizilor, societății și a statului.

Funcția de aplicare a legii este activitatea imperioasă, care constă în legătură orice circumstanțe de viață cu legea pe baza permisului materie administrativă specifică sau o dispută juridică și se termină cu impunerea unor soluții puternice, sub forma unui act de aplicare a legii (de exemplu, decizia privind pedeapsa administrativă).

Funcția legiferării se exprimă în a da subiecții puterii executive de a lua reglementări administrative și juridice în domeniul administrației publice (decrete guvernamentale, ordine ministeriale).

Funcția organizațională este de a controla formarea și sistemele controlate furnizează sistem de control prin care se dispune. Această caracteristică înseamnă, de asemenea, formarea, reorganizarea, desființarea autorităților executive, întreprinderilor, instituțiilor, stabilirea drepturilor și îndatoririlor acestora, selecția și plasarea de personal.

Funcția de coordonare este exprimat în furnizarea de drept administrativ o cooperare eficientă și coordonată a tuturor părților interesate, în special puterea executivă a nivelurilor federale și regionale, alte organe de stat implicate în procesul de management.

1. Conceptul, principiile și funcțiile de drept administrativ.

2. Obiectul și metoda de drept administrativ.

3. Sistemul de drept administrativ.

4. Drept administrativ ca știință și un subiect.

5. Surse de Drept administrativ.

6. Interacțiunea dreptului administrativ cu alte ramuri ale dreptului românesc