Colosul cu picioare de lut
Expresia este folosită atunci când vorbim despre ceva maiestuos în aparență, dar, în esență slabă. A apărut din Biblie (Daniel, 2, 31-35), povestea babilonian regelui Nabucodonosor, care visa la o statuie mare de metal cu picioare de lut; piatră tăiată din munte, care a lovit picioarele imaginii lui de lut, și le-a rupt (simbolul regatului său, care este destinat să fie distruse). De la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Expresia este în Europa de Vest a început să se aplice Imperiului roman. Potrivit ambasadorului francez la curtea Ecaterinei a II-Count Segur, primul care urmează să fie numit că România a fost un filozof materialist francez Denis Diderot (1713 - 1784), care a vizitat România în 1773-1774 gg. (Comte de Segur, Memoires ou suveniruri et anecdote, Paris, 1827, v. II, p. 143, 214). Segur spune de asemenea, că Printuri Genrih Prumynsky, fratele Fridriha Velikogo, i-au spus că, deși România și un colos cu picioare de lut, dar că a fost „un colos imens, care nu poate ataca, deoarece este acoperită de o armură de gheață și brațele lungi. El le poate întinde și lovi unde vrea; capacitatea lui și puterea lui atunci când el este conștient de ele și vor fi în măsură să le folosească, pot fi dezastruoase pentru Germania »(Segur, II, p. 143-144). Amintindu șederii în România, el Segur exclama că, dacă la acel moment România a fost „un colos cu picioare de lut, această argilă este permis să se stabilească și sa transformat într-un bronz“ (ibid, p. 214). Aceste cuvinte Segur, datorită faptului că amintirile au fost scrise după înfrângerea armatei lui Napoleon și trupele române de captare de la Paris. În 1830, când Franța, în presă și în Parlament, a vorbit despre intervenția armată în relațiile ruso-poloneze au început să se repete din nou că România - un colos cu picioare de lut. Acest lucru a provocat o linie furios A. poemul S. Pushkina lui „Borodino aniversare“:
Dar mutiteli Chambers
Legkoyazychnye orator,
Ai gloată alarma dezastruos,
Clevetitori, România dușmani!
Ce ai luat.
Chiar dacă Ross
Pacientul, Colossus relaxat?
Chiar dacă gloria nordică
Blank pildă, un vis fals?
În 1842 I. S. Turgheniev într-o notă, „Unele observații asupra economiei românești și Țăranului Român“, a scris: „... și în Franța, care încep să se simtă ca o metaforă veche,“ Solosse aux pieds d'Argile »- este absurd, că România este una numai iritare impotent poate fi comparat cu starea uriașă, care a apărut atât de repede și a dispărut chiar mai repede în Asia; că poporul român nu poate să nu recunoască viu, start puternic, neînvinsă; că în timp ce am vorbit despre cu dispreț fals, prin care poate ascuns un sentiment diferit - noi toți să crească și să crească până în prezent „(I. S. Turgheniev, Lucrări primite astfel încât XI, M. 1956, p 431 -.... 432). În literatura germană (descrisă mai detaliat în Otto Ladendorf, Historisches Schlagworterbuch, Strassburg - Berlin, 1906), orice opțiuni de exprimare, "colosul asiatic" (Heinrich Laube (1806-1884), Das neue Jahrhundert, 1, 11-1833), „Nord Colossus „(pentru prima dată, aparent, Ludwig Bern (1786-1837), folosit in anii '40, nu numai în România, ci și Nicolae i, și“ Colossus românesc „(la sfârșitul anilor 40 și 50- e) în. Vest presa burgheză europeană și mai târziu în mod repetat, a folosit expresia „un colos cu picioare de lut“, aplicând-o pentru a caracteriza nu numai România regală, dar Uniunea Sovietică.