Articolul natura juridică a contractului colectiv ca un act de parteneriat social (- Dreptul muncii

NATURA JURIDICĂ contractului colectiv cum să acționeze

În România, acordurile colective au fost la începutul secolului XX, dar a primit doar o consolidare legală în Codul Muncii din 1918 și Regulamentul privind procedura de aprobare a negocierilor colective 1918

1) pe ideea suveranității organizațiilor de management în activitatea desfășurată de cap;

Acordul colectiv modern, dobândirea mai clar caracteristicile unui act juridic normativ cu caracter local, concepute pentru a servi drept „Codul muncii“ pentru angajați și angajatori într-o anumită organizație. Reglementările în comparație cu dreptul obligațiilor devin dominante în conținut. Fiind una dintre formele de legiferări, aceste prevederi au ca scop organizarea sistemului autonom al condițiilor de muncă, care funcționează în cadrul organizației, indiferent de proprietate, afilierea și numărul de angajați.

Acordul colectiv poate fi încheiat nu numai în organizație, ci și în sucursale, birouri reprezentative. Concluzia sa în acest caz, ar trebui să fie în conformitate cu documentele constitutive ale organizației, dispozițiile privind biroul de ramură. Din documentele interne ale organizației trebuie să se bazeze pe prezența șefului ghiseurile competențele angajatorului, cum ar fi primirea și eliberarea din funcție, adică încheierea de contracte în numele organizației. Prezența unei astfel de autoritate permite reprezentanților autorizați ai angajaților sucursalei, birouri de a cere încheierea unui acord în acesta colectiv, care nu poate fi contrar nu numai legislației, dar, de asemenea, la convenția colectivă a organizației.

În practică, de regulă, există trei opțiuni combinații convenții colective cu un singur angajator:

1) o convenție colectivă este, care se aplică tuturor angajaților organizației, inclusiv angajații subdiviziunilor distincte;

2) a încheiat o convenție colectivă care se aplică tuturor angajaților organizației, precum și acordurile colective în subdiviziunile structurale distincte;

3) contractele colective sunt în unități structurale separate.

Negocierea colectivă separat pentru sediul central al organizației și a subdiviziunilor structurale separate, este imposibilă, deoarece biroul central nu are caracteristicile unei diviziuni separat.

În plus, construcția în prezent pe scară largă a unei exploatații de persoane juridice, care aparțin aceluiași grup de companii, unite sub conducerea administratorului șef al persoanei juridice. În acest caz, capul colectiv al persoanei juridice a efectului contractului se poate extinde și la filialele și afiliații care fac obiectul unei afirmație directă a acestei prevederi în contractul colectiv general.

În sectorul gazelor exemplul cel mai frapant al construcției corporative interconectate a persoanelor juridice este o societate holding „Gazprom“, contractul colectiv general, care se aplică în totalitate societății-mamă și cele ale subsidiarelor sale, 100% din capitalul social deținut de OAO „Gazprom“, precum și personalul Consiliului lucrătorilor MPO „Gazprom“, organele sindicale ale sA „Gazprom“ și filialele sale.

Pe celelalte companii subsidiare și organizații de OAO „Gazprom“ termenii contractului sunt aplicabile în măsura prevăzută de acordurile colective ale acestor organizații.

Până în prezent, TC stabilește un model de „acord unic colectiv“: organizația (individuală antreprenorului), indiferent de numărul de organisme reprezentative (sindicate și organizații sindicale) este un acord colectiv, care se extinde la toți angajații angajatorului, și interesele specifice ale grupurilor profesionale individuale luate în considerare în aplicarea unui singur contract colectiv. În plus, trebuie amintit că acordul colectiv se aplică angajaților care nu sunt membri ai Uniunii; lucrătorii care nu au un organism sau de interese care sunt reprezentanții non-sindicat reprezentativ.

O astfel de regulă presupune că reprezentanții angajaților de abordare serioasă și echilibrată la dezvoltarea de acord sau acorduri colective, deoarece acestea trebuie să fie luate în considerare cât mai mult posibil interesele tuturor lucrătorilor, indiferent de poziția lor în organizație, ținând cont de particularitățile producției și specificul organizației.

Din definiția unui acord colectiv existente în legislația actuală, este posibil să se aloce caracteristicile de bază ale acestui concept juridic.