Am compus dintr-un vers

Acesta este un subiect dureros pentru mine. Acest verset este pentru mine o foarte personal, chiar dacă poate părea ridicol și copilăresc - încă nu a fost citit. NOBODY. Am luat Bandit. Și să-l-am scris acest verset. Deci, eu întreb.

Îmi amintesc că uite,
Îmi amintesc acest sentiment,
Îmi amintesc cum te-a iubit viteza și eu,
Ca și fâlfâind în vânt
Aceste urechi
Și nasul său a fost de ardere,
La fel ca focul,
Îmi amintesc cum să arunce o luptă,
Îmi amintesc.
Ai rupt lesa prins vederea unui câine de la distanță.
Da. Era timpul.
Ai fost frică de toate pisicile servitori
Și ascuns,
Odată ce umbra de la labe negre a fost puternic unitatea de întuneric.
Am fost acolo tot timpul, inseparabile.
Prieteni glumit:
„Diavolul vine!“
Tu pentru că, evident, nu-i plăcea.
Nu au fost un câine de rasă,
Care au fost atât de mândri.
Tu ai fost obișnuit javra blând,
Cu fata cu ochii mari, barba,
Cu un aspect deschis, un fel.
Ai fost un pic obraznic,
Nu asculta la comanda „Next“.
Dar lucrurile mici! Dar!
Ai curaj măturat pe Facebook
Cine mi-a dat o privire ostilă.
Îmi amintesc prima zi,
Îmi amintesc primul Anul Nou.
-„Bandit, uite! Ninge !!“
-„Să mergem la o plimbare?“
-„Hai! Adu-mi lesa!“
Un scurt dialog. Știu.
Știu exact ceea ce am cel mai bun
Nici nu visez.
Este mai bine să fie poate.
Dupa catelul - Ce este?
Și aceasta este inima,
te Bătaia la picioare.
-„Bandit, de ce cioară?“
-„Și eu nu știu. Sincer.“
-„Nu m-am prinde cu tine.“
-„Ei bine, da drumul, eu știu, nu voi fugi! Sunt urmatorul! Sunt aici !!“
Și umbra neagră te măturat în zăpadă.
Dar nu a fugit.
Ai știut.
Ceea ce nu am prinde din urmă.

Foarte frumos vers emoționantă, mi-a placut ..