Aesop secretă limba de cod al literaturii poloneze, art
Sunt cele mai multe literatura poloneză modernă scrisă limba esopici? Și dacă pictura „Voalul Veronica“ servi ca o cheie pentru înțelegerea întregii literaturii poloneze?
Unul dintre primele exemple de utilizare a limbii alegorice secrete și impactul său enorm asupra societății le găsim în lucrările lui Adam Mickiewicz. Când poetul a fost douăzeci și ceva de ani, elev al lui Vilna Università, acuzat de implicare într-o conspirație politică și exilat din Lituania. El a petrecut mai mulți ani în România, iar în 1828 a scris o carte care a schimbat cursul literaturii poloneze și istoria poloneză.
Poezia ca o armă periculoasă, cititorul ca filolog
Dar ceva polonezii Mickiewicz lui știa bine. De multe ori se citesc cu un creion în mână și să adăugați piese lipsă, făcând astfel rafinamente în textul tipărit. Sa dovedit că cititorii polonezi - lingviști născuți. Și, în același timp critică și germenevty.
Și în acest moment (regal) Polonia ...
Cenzura într-o formă sau alta a existat în fiecare dintre imperii care au divizat teritoriul Poloniei, dar originea în România, probabil, cel mai nemilos al opțiunii sale. Pentru cea mai mare parte din secolul al XIX-cenzura rus efectuat nu numai controlul represiv, ci și de prevenire. În practică, acest lucru a însemnat că fiecare carte, o piesă de teatru sau un articol de ziar înainte de publicare studiat cu atenție cenzor.
Sarcinile de cenzor incluse orice căutare fragmente de text care ar putea fi considerate ilicite. Ar putea fi cuvinte simple, cum ar fi Polonia sau, „revoltă“, „lupta națională“, „patriotismul“ și „rusificare“ și orice sugestii pentru a le „polonez“ (acesta din urmă se înlocuiește cu cuvintele Krajowy „nativ“ sau Nasz „nostru“).
Cenzura este interzisă de a utiliza indicațiile uzuale istorice și geografice (de exemplu, Marele Ducat al Lituaniei) și înlocuirea permanentă cu cuvântul „rege“ în „prințul“. Era interzis să folosească numele elementelor de muzică populară, tradiții, și chiar de îmbrăcăminte.
Aceste reguli se aplică lucrărilor științifice și extrem de specializate, cum ar fi cărți despre istorie, economie, și chiar și agricultura, în opinia cenzorului, au fost prezentarea de idei patriotice. Scrierile religioase ale cenzorilor îndepărtate o rugăciune în care Maica Domnului numită „Regina Poloniei“. Ei au spus că, odată ce cenzorilor în zelul lor excesiv de mers atât de departe, încât să ceară pentru a elimina cuvântul „polonez“, în termenul botanic „grâu polonez» (Triticum Polonicum).
limba Aesop
Sub așa-numita limbă esopici înseamnă, de obicei, o modalitate de a cripta textul unui mesaj politic pentru a ocoli cenzura. În Polonia secolului al XIX-lea, care a făcut parte din România, limba de alegorie transformat într-un sistem sofisticat de aluzii, simboluri, alegorii. Cercetătorii de limbă esopici emit un spectru caracteristic pentru ea metode și mijloace retorice, în special parafraza, metonimia, sinecdoca și elipsă.
Aceste elemente sunt invizibile pentru un outsider, în mod clar de înțeles cititorii polonezi patriotice. Datorită răspândirii limbii Esop între scriitor și cititor polonez polonez a fost făcut un fel de acord, pe care, după cum vom vedea, nu și-a pierdut forța sa chiar și astăzi.
Ce nu spune „Doll“
O astfel de ascundere vârstă trăsături inerente în condiții normale, ar fi considerată o diferență clară față de principiile realismului. Cu toate acestea, în acest caz, a fost un element esențial al contractului nescris între scriitor și cititor, în conformitate cu care, pentru prima ediție a cărții a fost gata să sacrifice multe dintre realitățile vieții de zi cu zi, iar al doilea a fost conștient de faptul că este în carte sunt omise.
mâinile roșii (și bere) Vokulskogo
În romanul „Doll“ despre personajul principal Stanislav Vokulskom spune:
„Împreună cu alte terci brewed, pe care le separi și până astăzi, și în cele din urmă a ajuns undeva in apropiere de Irkutsk»
Stele, foc, și „în timp ce“
Cântând cântece populare vechi, citind între punctele
Aesop limba atins și utilizarea muzicii. Mulți observat că personajele romanului Ozheshko „Deasupra Niemen“ surprinzător de multe ori cântă sau cântă „cântece tradiționale vechi.“ În practică, aceste cântece (din care sunt, de obicei numai primele câteva rânduri, uneori într-un mod deliberat distorsionată) sunt de multe ori nu astfel și vechi - de fapt, este o linie de poeți polonezi, în care suna motive naționale, de exemplu, se face referire la revolta. Ca o regulă, cenzorul nu a observat conținutul subversivă a unor astfel de „cântece vechi“, în timp ce cititorul polonez ar putea lucra cu ușurință de memorie pentru a restabili în întregime.
Ozheshko spune în argoul închisoare
scriitori polonezi au fost conștienți de modul în care cenzura (și autocenzura) restricționează și distorsionează activitatea lor. Imaginați-ar putea arata ca literatura poloneză, fără pereți despărțitori din Polonia și cenzura, este posibil datorită încă un citat din scrisorile Ozheshko:
„Avem nevoie pentru a restrânge, constrânsă, pentru a deveni un pic -. Si atunci ei vor da vina generația noastră în îngustimea și lipsa domeniului de aplicare ... Ce fel de lucruri incredibile a trebuit să scrie, în cazul în care scrie despre ele posibil“
România - Roma, Prusia - taur
Luați, de exemplu, celebrul „Trilogia“ Genrika Senkevicha. Acesta include trei roman istoric, care are loc în secolul al XVII-lea pe puterea de vârf a Commonwealth și că Sienkiewicz a scris „încuraja inima.“ Pe tema scriitorului Situația politică actuală ar putea vorbi doar aluzii. De exemplu, într-o singură scenă, el sa referit la un septentrionov trib ciudat, au descins în casa protagonistului. cititorii polonezi, era clar că vechii locuitori ai Extremul Nord nu este nimeni altul decât cea română.
În romanul „Quo Vadis» ( «Quo Vadis»), care a adus faima la nivel mondial Sienkiewicz și ne spune despre vârsta Nero și creștinismul ca o nouă forță, Sienkiewicz a creat din nou o citire alegorică oportunitate. cititorii polonezi percep romanul ca un indiciu al istoriei poloneze moderne, Nero Roma - era România, iar soarta primilor martiri creștini simbolizat polonezi share.
Polonezii citește Conrad
În mod similar, a fost cu modul în care polonezii citesc lucrările lui Dzhozefa Konrada. Conrad sa născut pe teritoriul fostei polono-lituaniană în anii 1870 și a devenit faimos emigrati ca un scriitor modernist englez. Cu toate acestea, în Polonia, am citit lucrările sale, amintindu capitolul polonez în biografia sa.
Acesta a fost cazul cu romanul lui Conrad „Lord Dzhim“. Această carte a fost publicată în Polonia, în mijlocul discuției în presă cu privire la dispariția lui Conrad din țară cincizeci de ani mai devreme. Această discuție (cunoscută sub numele de „discuție despre emigrarea de talent“) este influențată în mare măsură percepția cărților Conrad în Polonia și a creat un nou context pentru a citi.
cititorii polonezi citit cartea ca o poveste autobiografică a experienței emigrantă a Conrad. În ochii polonezilor scufundarea navei „Patna“, care curge de la personajul principal în episodul central al romanului, devine un simbol al patriei lor - la o astfel de interpretare împins similitudine fonetică a cuvintelor „Patna“ și „Patria“ ( „patria“ latină.). În această interpretare, angoasa morală a Domnului Jim și remușcări - emoțiile doar sublimate generate de decizia sa de a părăsi patria lor și problema națională poloneză.
Dane însușit limba esopici
Dacă ai fi fost o parte din viața de zi cu zi, a fost semnificativ mai puțin frecvente în Europa de Vest pentru scriitorii și jurnaliștii din România, controlate de limba Polonia Esop și cenzură strictă. Unul dintre puținii scriitori occidentali, din experiența personală cu care se confruntă cenzura preventivă regală în Polonia, a devenit un critic literar danez Georg Brandes. În 1880, Brandes a vizitat Polonia de mai multe ori și în cele din urmă a scris o carte despre asta. El nu numai cu experiență cenzurii, dar, de asemenea, stăpânit limbaj Aesop mai bine decât polonezii.
În cartea sa, Brandes descrie exhaustiv încercările sale dureroase pentru a citi o serie de prelegeri pe literatura romantică poloneză din Varșovia, la un moment în care vorbim pe o temă pur polonez a fost strict interzisă. Brandes observă pe bună dreptate, că o mare parte a literaturii poloneze din această perioadă este într-adevăr „foarte patriotic, foarte ostil autorităților române, și, prin urmare, interzise.“ El scrie:
„Cum pot vorbi despre“ Dzyady „Mickiewicz, care spune povestea unui deținut politic în închisoare Vilna, sau“ Kordiane „slovacă. care spune de încercarea de pe țarul Nicolae I, sau lucrările lui Krasinski, să nu mai vorbim de poezia de război și de rebeliune; Pe de altă parte, nu pot vorbi despre toate astea? "
Brandes conflict cu cenzura țaristă, în ciuda absurditatea lui, ia dat mult. Iată cum se spune el însuși:
„De data aceasta cenzorul mi-a dat prima mea prelegere. Ei au fost extrem de atent. Concluzii și eliminate mai multe pagini în altă parte a relevat numeroase ratari. Traversat chiar celebrul citat din Schiller. Eliminat astfel caracterizează literatura poloneză, cuvinte ca „Demisie“ sau „tristesse“. În locul în care am vorbit despre pietatea catolică poeților polonezi, aceste cuvinte au fost eliminate. Într-un alt loc, unde am vorbit despre viața descrisă în celebra lucrare de Mickiewicz, a trecut în creion roșu: „pădure lituaniană, mediul natural al acestei vieți“ și „prima dată de la Împărăția lui““.
Brandes a învățat această lecție importantă și a rescris prelegerea, folosind limbajul Esop:
„Am încercat în zadar să găsească o expresie cu un dublu sens, imagini ambigue, care ar putea fi înțeles de către public, parafraze, transparente, și astfel inaccesibile. (.) Treptat, am obține mâna să scrie în stil rebusnom și au învățat cu ajutorul accent și pauze pentru a da fraze un caracter mai plin de viață; Am devenit un expert în aluzii și mesaje ascunse. "
caz Brandes, probabil, poate fi numit unic: prelegeri-scriitor străin pe literatura poloneză, în franceză, recurgerea la limba poloneză Esop.
literatura poloneză cum ar fi placi de Veronica
Impresii și experiența acumulată Brandes în Polonia, ia permis nu numai să înțeleagă pe deplin situația în care Polonia a rămas la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar, de asemenea, pentru a face câteva observații foarte interesante în ceea ce privește caracteristicile literaturii poloneze a timpului. Descriind literatura romantica polonez, Brandes spune că este „închis, nu este ușor să pătrundă.“
„Sau, mai degrabă, este atât închis și deschis, în funcție de locul în care te uiți.“
Brandes apoi, în spiritul tradiției alegoric polonez, compară cu literatura de imagine poloneză cvasi iluzorii Gabriel von Max „Năframa Veronica.“ „Imaginea pe care nu apreciez din punct de vedere artistic, pentru că este o lucrare de ambarcațiuni, nu arta, dar este o bună ilustrare a ceea ce vreau să spun.“ Brandes explică ideea lui, după cum urmează:
„La prima vedere, în fața noastră se confruntă cu om mort: ochii închiși, expresia feței fără viață. Dar dacă te uiți la unghiul drept, persoana dintr-o dată vine la viață, ochii deschiși și, din păcate și solemn uita la privitor. "
Comparând literatura poloneză cu o imagine a unui artist austriac puțin cunoscut, deși Brandes aluzie la natura alegorica a literaturii poloneze.
Nevoia de a „uita-te la unghiul drept“ pentru a înțelege produsul, poate fi considerat definiția perfectă a limbii Esop. Fără acest unghi drept, adică, o înțelegere a cifrului secrete, o mulțime de literatura poloneză pare rece și mort, cum ar fi fața lui Hristos în imagine. Numai cunoașterea unui cod secret permite să înțeleagă sensul ascuns al operelor de artă permite privitorului să vadă pe Hristos cu ochii deschiși.
Întoarcere limba Aesop
Până la primul război mondial și la obținerea independenței în 1918 - cu excepția anilor de revoluționari 1905-1906, când cenzura slăbit pe scurt - limba Esop a rămas limba literaturii poloneze. Dar, după cum sa dovedit mai târziu, el nu a dispărut pentru totdeauna. Numai treizeci de ani mai târziu, după ce Uniunea Sovietică a impus o cenzura comunistă guvern re-introdus în Polonia, limba Esop înapoi.
Sfârșitul limbii Aesop?
Nycz a spus că mulți ani de cenzura nu s-au pierdut pe literatura poloneză. Potrivit om de știință, cenzura și limbajul Aesop definit principalele caracteristici ale literaturii poloneze, precum și competența cititorilor.
„Nu poate descoperi ceva nou despre lumea sufletului uman complex. Tot timpul vorbim despre o provocare suflet polonez! "
Deci, într-adevăr peste poli atârnă încă secțiunile de umbră, cenzura și limba Aesop? Dacă acest lucru este adevărat, atunci este de înțeles de ce mulți cititori ai literaturii poloneze cu ochii lui Hristos cu o imagine a lui Gabriel von Max rămân închise.
