Aceasta - limba națională

Limba națională limba națională -

N. i. din punct de vedere al structurii interne este succesorul popularului limbaj. O limbă separată, schimbarea în timp, dar rămâne o anumită limbă, atâta timp cât nu-și pierde natura sa specifică, care îi permite să mențină un important transfer de proprietate de la o generație la tradițiile cultural-istorice și de altă natură.

Înțelegerea schimbarea limbii (apariția H. I. Din vernacularul) ca fiind unul și același „obiect“, face parte din problema filosofică a variabilității și a stabilității. Procesul de schimbare nu exista fara opusul ei - stabilitate relativă, conservarea schimbarea subiectului. N. i. pierde nu numai anumite elemente ale diferitelor niveluri de limbaj (vocabular. Fonetică. morfologie. sintaxă), nu numai devine unele caracteristici noi, dar păstrează caracteristicile importante ale statului anterioare și, prin urmare, continuă să mențină stabilitatea relativă.

Conceptul de „N. Eu sunt. „Se referă la forme de existență a limbajului și este un anumit tip de limbaj fiind, spre deosebire de una sau de alte tipuri de existență (un fel de limbaj, trib, oameni), precum și alte limbi naționale (spaniolă, spre deosebire de catalană. Românul, spre deosebire de limba ucraineană, etc. ) ..

Aderarea la echipa națională la experiența umană are loc într-un punct de vedere istoric anumite forme de limbaj, și în acest mod comuniune se manifestă experiența lingvistică națională privată, datorită condițiilor specifice ale apariției și dezvoltării poate dezvolta într-un anumit fel, în anumite părți ale sale și, astfel, au o sumă diferită în diferite N. i. psihofiziologica bază a dezvoltării cunoașterii limbii odată văzută ca națională.

Limba de stat, notată cu termenul „N. . I“, determinată de compoziția specifică a componentelor: o singură formă a limbii literare (cf. română, franceză.) Sau varianta (cf cele două forme ale limbii literare în albaneză în norvegiană ..), Prezența unui număr de dialecte, dialecte sau sub-dialecte. Prezența formelor tranzitorii de vorbire (semidialects Coyne și t. d.).

Protecția evoluție limbii naționale din influența limbilor literare „străine“ (latină, arabă, și așa mai departe. D.) își asumă întotdeauna caracterul „lupta pentru funcția.“ Istoria formării fiecărui N. i. individuale și unice, dar poate fi redus la câteva tipuri și subtipuri. N. i. apar: pe baza unui dialect mai mult sau mai puțin omogenă; pe bază de concentrare dialecte; prin schimbarea dialectele și paralelă cu concentrația acestora.

Deoarece starea limbii sunt luate în considerare în sociolingvistică din punct de vedere al existenței sale într-o anumită societate (comunitatea umană de diferite tipuri), statele însele tipuri sunt derivate din tipurile de societăți: societatea, numit „trib“, corespunde idiomurile. caracterizat printr-o stare de „limbaj tribal“; dacă este considerat ca Socium anumită unitate geografică limitată, în cadrul căreia idiomurile activ utilizat, starea corespunde idiom, numit accent sau dialect. N. i. există astfel de expresii, care servește societatea, având caracteristicile esențiale ale unei națiuni (un teritoriu comun, viața economică și psihologică make-up manifestate într-o cultură comună). În cazul în care tipurile de stări lingvistice ca elemente ale sistemelor externe sunt tipuri izomorfe ale societăților, conjugarea idiomului ca obiect semiologic cu societatea lipsită de caracter izomorfe.

Cel mai tipic limbaj formula conjugarea cu societățile, structura este formula „o idiomuri (limba) - o societate“. Pentru H. I. de multe ori, dar nu întotdeauna caracteristică a societății este statul (islandez în Islanda, italiană în Italia, și așa mai departe. d.).

Destul comună în lumea de astăzi poate fi considerată formula „una dintre idiomuri (limba) -. Societăți diferite“ Dacă de către societate și guvernul să înțeleagă, că vorbim despre faptul că aceleași expresii idiomatice (limbaj) servește diferite state-națiuni. limbă Într-adevăr comună există în diferite state-națiune sub forma de variantele sale, și anume, obiecte socio-lingvistice specifice care pot fi numite o versiune nationala a unui limbaj comun (în Marea Britanie există o engleza britanică în Statele Unite -... engleza americană, în Portugalia - opțiunea Luzitanian limba portugheză în Brazilia. - portugheză braziliană, precum și din Iberica spaniolă, există două duzini latine variații naționale americane, etc) ....

Există cazuri în care opțiunile o singură limbă nu este separat de societate diferită, și co-există într-una din situația lingvistică într-o societate (formula de „variante regionale ale limbii naționale sau literar - o societate“, de exemplu, în Elveția, în cazul în care există 6 variante ale limbii naționale retoromană. Albania, Norvegia, unde este cunoscut de către două versiuni literare). (..: spaniolă, catalană, galiciană bască în Elveția: Germană Franceză, Italiană, retoromană, etc .... De exemplu, în Spania) - În cele din urmă, formula „la o societate diferite expresii (limbi)“ caracteristice statului multinațional. În statele multinaționale în rangul de limba de stat sau oficial poate fi ridicat o singură limbă, în timp ce altele nu au acest statut (de exemplu, Malaezia), sau statut egal înzestrate cu două sau mai multe H. I. (De exemplu, Elveția). egalitatea juridică a limbilor pot fi combinate cu predominanța reală a uneia dintre ele, de exemplu, în Canada, limba engleză în comparație cu franceză (a se vedea. Situația limbii).