Sumar - mai ales în cultura evoluționismului

1. Caracteristici ale evoluției în cultura 4

2. Neoevolutionism 7

3. Stadiul actual de dezvoltare evolyuzionizma 9

Bibliografie 13

Relevanța lucrării este de a studia fenomenul evoluției în cultura și influența sa asupra dezvoltării ulterioare a culturii.

Scopul este de a studia conceptele evolutive ale culturii.

Realizarea scopului necesită rezolvarea unui număr de sarcini de cercetare:

Se determină caracteristicile evoluției în cultura;

Exploreaza unicitatea Neoevolutionism;

Pentru a studia stadiul actual de evoluție a dezvoltării.

1. Caracteristici ale evoluției în cultură

Fiecare nouă generație, pentru a exista, trebuie să învețe experiențele care își încetează activitatea. Astfel, într-o societate, este o schimbare de generații și de transmitere a culturii de la o generație la alta. Aceste două procese sunt esențiale pentru dezvoltarea societății, dar ei înșiși sunt luate, nu constituie o dezvoltare a societății. Ei au o anumită autonomie în ceea ce privește dezvoltarea societății.

Teoria evoluției - prima importanța teoretică a școlii în Etnologie - sa născut la sfârșitul secolului al XVIII-lea și a devenit larg răspândită în timpul secolului al XIX-lea. Formarea de evoluție a fost asociată cu paradigma științifică de conducere, care a găsit expresia în toate științele naturale și sociale la momentul respectiv - și anume, teoria evoluției.

În această situație, interesată de experiența evoluției, el a propus conceptul de cultură. Acest interes poate fi atribuită mai multe motive. În primul rând, teoria evoluției a fost primul curs, adresa problema studiului de cultură și oameni. În al doilea rând, în același timp, începe să se formeze o serie de știință direct legate de studiul fenomenelor și a culturii umane. În al treilea rând, se atrage atenția asupra vitalitatea acestei mișcări, exemplul unui studiu care pot fi urmărite pentru a schimba prioritățile de cercetare în cunoașterea antropologice în ansamblu.

Cele mai importante evoluții teoretice din acest domeniu au fost propuse în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. în timp ce abordările și principiile au început să se contureze la sfârșitul secolului al XIX-XVIII-timpurie. Printre acestea se numără:

- alocarea a fenomenelor universale în cultura, obligatoriu pentru toate națiunile (exogamiei, endogamiei, căsătorie prin capturarea, matriarhat, patriarhat), care a declarat, ulterior, etapele universale de dezvoltare;

- prin etape și continuitatea dezvoltării;