Separarea puterilor - ea

Separarea puterilor - principiul de construcție și funcționare a administrației publice în statele democratice moderne, ceea ce sugerează existența legislativă, executivă și judiciară și un sistem de control și echilibru pentru relația lor. Pentru prima dată în forma clasică a ideii de separare a puterilor formulate de Montesquieu în cartea sa „Spiritul legilor“ (1748).

În separarea puterilor executivă, instituțiile legislative și judiciare, fiind independente una de cealaltă, în limitele competenței lor, să monitorizeze reciproc și pentru a preveni pericolul de a procesului democratic de concentrare a puterii în una mâini. În același timp, separarea puterilor implică nu numai distincția dintre executiv, autoritățile legislative și judiciare, dar și prezența unei puternice care acționează în cadrul legii, de opoziție. În rolul federal și federale contraputere de stat în raport cu centrul de putere funcționează exemplu federație (confederație).

Toate instituțiile executive trebuie într-un fel sau altul pentru a coordona acțiunile cu Parlamentul: raport cu el, dar atunci când este vorba de republici parlamentare, chiar și pentru a obține de la Parlament un mandat pentru punerea în aplicare a funcțiilor lor. Parlamentele multor state au dreptul de a aduce acuzații împotriva oficialilor guvernamentali de rang înalt și să le tragă la răspundere (procedura de punere sub acuzare), în cazul în care fac acțiunile lor sunt în detrimentul intereselor naționale.

Cu toate acestea, principalul garant al statului de drept în activitățile executivului și legislativului, arbitrul în eventualitatea unei neconcordanțe între acestea, sistemul judiciar acționează. Fără un sistem judiciar independent, nu poate fi separarea puterilor. În majoritatea țărilor, supravegherea respectării Constituției, cu actele legislative și executive adecvate ale principalelor sale dispoziții este atribuit unei instituții judiciare separate, special creat organizatoric. În Franța, Consiliul Constituțional, în Germania - Curtea Constituțională Federală, în SUA - Curtea Supremă, în România - Curtea Constituțională. Aceste instituții monitorizează eligibilitatea activităților prezidențiale și parlamentare din conformitatea Constituției tratatelor și acordurilor internaționale pentru soluționarea litigiilor legate de alegerile naționale și referendumurilor. Se poate ocupa de partidele politice, sindicatele, autoritățile locale, în cazul în care nu sunt de acord cu deciziile organelor de stat sau de a le vedea ca o amenințare la o încălcare a Legii fundamentale a statului.