Recidiva - studopediya
Recidiva - un fel de infracțiune intenționată multiplicitate de comiterea o altă infracțiune în cazul în care există o condamnare pentru comise anterior.
Genul cel mai periculos de multiplicitate este o reapariție a infracțiunii.
h Recidivă conform. 1 lingura. 18 comiterea unei infracțiuni intenționate de către o persoană care a comis anterior o condamnare pentru o infracțiune intenționată.
Din nou, a început să fie folosit în fundamentele legislației penale în 1958 Conceptul de legiuitor recidivist deosebit de periculos a fost dat numai în 1969, cu includerea în baza (art. 231) și Codul penal RSFSR (art. 24 :).
Noțiunea de reapariție a fost dată în 1987 în Codul model al Federației Ruse. În conformitate cu art. 45 (1) Recidiva „comite o nouă infracțiune intenționată, după condamnare pentru o crimă comisă anterior.“ H. 2 din prezentul articol prevede absența recurență în cazurile în care infracțiunea prealabilă nu a implicat antecedente penale, sau a fost îndepărtat sau se stinge, iar în cazul în care crimele anterioare au fost comise înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.
- recidivă deosebit de periculoasă.
recidivă simplă este o persoană care are antecedente penale pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, o nouă infracțiune intenționată.
recidivei periculos este:
- comise de către o persoană care anterior de două ori pentru a condamna (și având antecedente penale) la închisoare pentru o crimă deliberată, o nouă infracțiune intenționată;
- în comiterea unei persoane care are antecedente penale pentru săvârșirea unei infracțiuni violente cu intenție, o nouă infracțiune intenționată.
Mai ales recidiva periculoasa este:
- comise de către o persoană care anterior de trei sau mai multe ori a fost condamnat la închisoare pentru o crimă intenționată sau delict (și având un cazier judiciar), o nouă infracțiune cu intenție, pentru care este condamnat la închisoare;
- comise de către o persoană care anterior de două ori condamnat pentru crimă premeditată (menținând în același timp antecedente penale) sau care au fost condamnate pentru o infracțiune deosebit de gravă, o nouă infracțiune gravă cu intenție;
- în comiterea unei persoane care are antecedente penale pentru grave intenționată sau în special infracțiuni grave, noi infracțiuni deosebit de grave.
Pentru recunoașterea împușcat recădere sau anularea condamnării și un dosar penal pentru infracțiunile comise de o persoană înainte de vârsta de optsprezece ani va fi ignorat.
În plus față de cele de mai sus, în știința dreptului penal, există și alte categorii de recidivă.
Potrivit unei persoane are o eliberare de cazier judiciar:
- recurență efectivă (dacă antecedentele penale);
- recidivă legală (înregistrare este necesar).
recurente de natură juridică a crimelor este împărțit în:
- în general (ceea ce face un nou infracțiuni eterogene);
- Special (comiterea de noi infracțiuni de același nume sau similar).
În funcție de numărul de condamnări emit:
- recidivă simplă (comiterea unei noi infracțiuni o persoană care are antecedente penale);
- recidivă repetată (comiterea unei noi infracțiuni de către o persoană care are două sau mai multe condamnări anterioare).
În funcție de obiectivele studiului sunt specii izolate și, uneori, alte forme de recidivă. De exemplu, penitenciarul (condamnarea la privațiune de libertate reală, care anterior a servit o pedeapsă cu închisoarea reală).
Recidiva atrage după sine anumite consecințe juridice:
- în anumite condiții, implică o procedură specială și limitele de pedeapsă (punctul 68 și CC 70 .. România) și difuzarea acesteia (articolul 58 CC România.);
- în unele cazuri, cu condiția ca o circumstanță agravantă;
- circumstanță agravantă recunoscută (în cazul în care legea recurență nu este considerată ca fiind o caracteristică de calificare) (n și h 1 st 63 CC România ...);
- Se elimină posibilitatea de scutire de răspundere penală (articolul Articolul 75-77 din Codul penal al .. România);
- Aceasta afectează individualizarea răspunderii recidivist (art. 68 din Codul penal din România).
Înapoi la tabelul cuprins: dreptul penal român