Principalele tipuri de relații organizatorice - studopediya
1) formale și informale
2) legitim și abuzivă
3) disponibilitate și administrare,
4) egalitate și inegalitate,
5) dependente și independente,
6) serial și paralel,
7) stabilă și instabilă, pe verticală și orizontală, și altele.
Relații organizatorice dezvoltă în organizarea producției în ansamblu sau a ramurilor sale, care lucrează în cadrul companiei, sfera de circulație, creație și reformă, reorganizare, restructurare și lichidare.
Teoria organizație este proiectat pentru a răspunde la întrebări. De ce organizațiile au nevoie, modul în care acestea sunt create, operate și a schimbat de ce membrii organizațiilor sunt doar așa și nu altfel.
Metode de organizare teoriei științei - o lucrare a ordonat pentru a atinge un anumit obiectiv (figura 6). Principalele metode ale teoriei organizației sunt:
- inductiv (de la unitatea de la universal);
- statistice (cont de factori cantitativi și frecvența recurenței: studiul fenomenelor prin metodele grupurilor teoria probabilităților medii indici, imagini grafice, găsind astfel, legături stabile între relațiile organizaționale);
- abstractă și analitică (eliberarea mentală a proprietăților esențiale ale unui obiect, o distragere a atenției de la datele, care permite de a face o imagine generalizată a fenomenului în studiu);
- metoda comparativă (selectarea organizațiilor similare ca obiecte de studiu pentru a clarifica procesele de schimbare, dinamica fenomenului care face obiectul anchetei).
Pentru a rezolva știință specifice utilizează o abordare sistematică (mod sistematic de gândire, potrivit căreia procesul de luare a deciziilor și justificarea se bazează pe determinarea obiectivul general al sistemului și prezentarea coerentă a setului său de sub-sisteme, planurile lor de dezvoltare, indicatori și standarde de performanță).
Teoria Organizației (ca știință și un subiect) are următoarele funcții mai importante:
- metodologic - ca teoria organizației este o știință complexă, integrând și explorează relațiile organizaționale la nivel macro și micro ca sistemul de educație, este un cadru metodologic pentru teorii particulare, studiind aspecte ale activității organizaționale);
- predictiv - vă permite să prezică fenomenele și evenimentele organizaționale.
Teoria organizației ca disciplină independentă a stat de la sociologie.
Teoria organizației Comunicarea cu știința economică este determinată de necesitatea obiectivă de a modela obiectivele și strategia organizației ca baza construcției lor, pentru a se asigura interacțiunile lor interne și externe.
Rolul important jucat de sistemele informaționale moderne, care leagă împreună toate procesele de funcționare de organizare și activități adecvate de management, precum și știința de calculator ca o știință care studiază legile, modelele, metodele, căile și mijloacele de punere în aplicare a proceselor de informare în aceste sisteme.
În teorie, organizația utilizate pe scară largă metode, abordări și realizările multe alte discipline științifice clasice. Printre acestea: matematica, teoria probabilitatilor, statistici, logica, teoria jocurilor, teoria grafurilor.
De asemenea, trebuie remarcat o teorie relație directă a organizației, cu un număr de discipline conexe studiate în cadrul specializării „Organizația de Management“. Acest comportament organizațional, managementul personalului, sisteme de management de cercetare, de dezvoltare a deciziilor manageriale, strategice, bancar, financiar, producție și managementul inovației, managementul calității, managementul crizelor, marketing, logistică și alte discipline ale specializării.
Această legătură strânsă între teoria organizației cu alte ramuri ale cunoașterii ne permite să-l considere ca un subiect interdisciplinar, care rezumă și dezvoltarea realizărilor științifice și oferind sfaturi practice în legătură cu diverse aspecte ale activităților organizatorice pe baza legilor generale de dezvoltare a organizațiilor.
Pentru condițiile actuale din România pentru a studia modele de organizații de dezvoltare este de o importanță deosebită. Acum, organizația trebuie să genereze propriile scopuri și obiective, pentru a alege strategia și tactica dezvoltării sale, să caute resursele materiale și umane pentru a dezvolta un sistem de control eficient.
Data oficială a formării științei este anul 1911.