Poetica de realism magic în romanul lui Gabriel Garcia Marquez „Un veac de singurătate"

Poetica de realism magic în roman

Gabriel Garcia Marquez „Un veac de singurătate“

Termenul „realism magic“, propus pentru prima dată de criticul de artă german Frantsem Ro în legătură cu pictura, și apoi susținut de José Ortega y Gasset, in prezent defineste una dintre cele mai interesante zone ale prozei latine.

În 1949, în prefața la povestea „Împărățiile lumii,“ Alejo Carpentier a descris viziunea sa de „realitatea miraculosului“ a propus conceptul de „realism magic“, care poate fi redus la patru elemente principale: a) foarte realitatea America Latină (istorie, geografie, compoziția etnică, Cultura) organic „minunat“; b) Abundența minunat în moderne latino ficțiune americană se datorează reflectare fidelă a realității minunată a continentului; c) „Miracle“ din America Latină Arta se opune „miraculoase“ literatura ca un veritabil imaginar, naturale european - artificiale; g) „lume minunată“ - una dintre caracteristicile cheie distinctive ale literaturii latino-americane.

Astfel, vorbind de realism magic ca o mișcare literară, ne referim în primul rând o fuziune a realului și fictiv, ordinare și fantastic, evident și minunat. Acesta este un mod special de a privi lumea prin prisma conștiinței naționale-mitologice. Cu toate acestea, realismul magic în America Latină - nu este „un joc într-un basm“ (nu „Walt Disney“, așa cum a spus disprețuitor Marquez), dar mai ales a realității în sine. Carpentier a scris: „America, cu peisajul său nealterate, istoria și lumea lor, cu numeroasele sale populație indiană și negru, cu amestecul său productiv de rase și culturi este departe de a fi epuizat vistieria miturile lor. Și ceea ce este istoria Americii nu este o cronică de real minunat? „Termenul“ realism magic“, așa suficient de condiționată, descrie ceva inerent într-o serie de lucrări în care realul este văzut prin prisma conștiinței populare. Desigur, definiția realismului magic ca metodă artistică nu epuizează adâncimea deplină a sensului al noului roman. Un alt motiv fundamental al acestei proză, unele critici, în primul rând, german numit singurătate, alienare, uncommunicativeness. (Noi găsim aceste motive, în lucrările lui Cortazar, Fuentes, Vargas Llosa, Asturias, Garcia Marquez.)

Una dintre lucrările cele mai izbitoare ale realismului magic - un roman al scriitorului columbian Gabriel Garcia Marquez „Un veac de singurătate“ - a devenit, în unele privințe, personificare a întregii mișcări literare. Acest roman este nu numai rol principal în activitatea lui Gabriel Garcia Marquez, dar, de asemenea, devine punctul culminant al așa-numitei boom-ul a romanului latino-american.

Istoria Centenarul tip Buendia, ilustrat în fundalul unui număr foarte mare de personaje pline de culoare de sprijin - această pânză istorică ansamblu care reflectă istoria Columbia și America Latină, civilizația umană în ansamblul său.

Principalul început semantic al romanului este deja în numele său. „O sută de ani“ la nivelul obiectivului - este într-adevăr descrierea aproximativ o sută de ani de istorie din Columbia, la nivelul imaginilor artistice este aceeași expresie a fost un sens metaforic, și se referă la izolare, pentru totdeauna. A doua componentă a numelui - „singurătatea“ Marquez însuși a atras atenția asupra faptului că locuitorii din Caraibe - Transportatori singurătate interioară. În roman, singurătatea - este un fel de inferioritate, inerente eroilor, incapacitatea de a iubi, imposibilitatea unei existențe armonioase.

Magic, magic - unul dintre conceptele-cheie pentru roman, dar aceste concepte sunt esențiale pentru întreaga realitate din America Latină. În acest sens, „Un veac de singurătate“ - nu este ficțiune și reflecție artistică reciclată a realității. Într-un interviu cu Manuel Pereira Gabriel Garsia Markes a subliniat în special că el crede în „magia vieții reale.“ „Cred că - spune el - că Carpentier“ realism magic „, de fapt, se referă la miracolul a ceea ce este realitatea, și că este realitatea America Latină, în general, în special realitatea din Caraibe. Ea - magic ".

Acest lucru este Gabriel Garcia Marquez și numește „magia realității.“ „Cred că - el a scris în articolul“ O mulțime, ți-am spus prima dată ... „- singurul lucru de făcut scriitori - adepți ai“ realismului magic „- este pur și simplu să credem în realitatea fără a încerca să explice de ce ei sunt adepții doar astfel de realism.“

Timpul în roman are un caracter complex translaționale returnabile, sunt combinate două tipuri de timp: liniare și ciclice. Ciclicitatea timpului roman artistic este destul de evident, de fapt, se afirmă în mod direct în text. „... povestea acestei familii este un lanț inevitabil de repetiții, o roată de tors, care a continuat să se rotească la nesfârșit, dacă nu pentru deteriorarea în continuă creștere și ireversibilă a axei“ (312). mișcarea de timp într-un cerc, și pune accentul pe utilizarea acelorași nume în diferite generații ale familiei Buendia, fiecare nume are propriul set de calități hipertrofice inerente în mass-media, și fiecare soldat Aureliano nu arata ca fiecare visător José Arcadio.

În roman, este evident și această caracteristică prezintă un timp mitologic, ca divizarea timpului în epoca mitologică, care poate fi completat catastrofă grandios, pentru a distruge lumea. Viața Macondo construit ca o schimbare de epoci (pervotvoreniya epocă, rezultat, era ploaie de secetă, conduce compania de banane, etc), și se termină cu un ciclu cosmic, așa cum ar trebui în mitologie, dezastru, ștergând Macondo fața pământului. Potrivit Kofman, „pentru a utiliza modelul de spațiu închis și timpul mitic, Gabriel Garcia Marquez a fost capabil să creeze o metaforă eshatologic universală a istoriei rasei umane.“

„Un veac de singurătate“ - un roman, dens populat de personaje. Asta-i eroi, imprevizibilitatea lor, și tragedia de singurătate și de a crea o atmosfera unica a romanului. Pe de o parte, „suprapopulare“ a caracterului romanului, reflectă reciproc, suprapus cu fiecare alte episoade, evenimente dramatice menite să creeze o imagine a unei lumi distorsionată, pe de altă parte, acesta este aceasta depășește toate limitele de „anormalitate“, dimpotrivă, face cititorul cred în posibilitatea se întâmplă.

Deci, aproape fiecare personaj din „Un veac de singurătate“ este neobișnuit, misterios, fantastic, el - purtătorul de trăsături magice, sau cel puțin cu ea există evenimente minunate. Este suficient să amintim că Jose Arcadio ar putea prezice viitorul și să vorbească cu fantoma omului mort în tinerețe Prudencio Aguilar, ca să nu mai vorbim de faptul ciudat că cea mai mare a vieții sale a petrecut legat de un copac pe terasă, și așa mai departe până la sfârșitul anului și nu este clar dacă el este în viață sau nu mai există.

Ursula, soția lui - probabil personajul-cheie al romanului, aceeași axă în jurul căreia se învârte și de acțiune, și de timp. Este lung de ficat, și este, de asemenea, mai mult decât neobișnuit. Și, desigur, ei, precum și soțul ei, având în vedere pentru a comunica cu decedat. Ea Ursula devine un martor al ascensiunii miraculoase a Remedios frumos.

Dar, probabil personajul cel mai fantastic al romanului - Gypsy Melquiades, care a murit în mlaștinile din Amazon, dar a revenit la viață sub masca unui perfect natural care se plictisea. Curând, el sa dedicat în întregime într-o singură ocupație - predicția soarta în continuare a genului Buendía și orașul Macondo. Chilian critic literar Ariel Dorfman numit civilizatoare Melquiades' Prometeu „, și, în mod evident, o anumită similitudine între funcțiile acestor două personaje observate de fapt.

Un loc aparte în definirea structurii magiei în „Un veac de singurătate“ sunt mituri, atât cea păgână cât și creștină. Scene de bază „Un veac de singurătate“ a făcut generalizată și a trecut printr-o prismă de spectacole folclorice tradiția biblică, dar aici vom găsi caracteristici și tragedia greacă antică, și romanul epic.

Atmosfera foarte magia romanului. Excesele și excesele sunt norma aici de zi cu zi. E un covor de zbor pe care plimbare copii, o epidemie de insomnie și uitare, warlords nemuritoare, frunțile de neșters cu cruci de cenușă, urcând la femeia cer. Și totuși, ceea ce a fost magia nu a fost o realitate, creată de imaginația lui Gabriel Garcia Marquez - este încă doar o realitate. „Principalul lucru măreția acestei cărți - a scris Mario Vargas Llosa - constă tocmai în faptul că totul în ea: acțiune și fundaluri, personaje și vrăjitoria, semne și mituri - este adânc înrădăcinată în realitatea America Latină, este hrănit și într-o formă modificată reflectă acuratețe și fără milă ".

Într-adevăr, cum poate un roman science fiction pentru a fi reflecție atât de precisă a realității? Care se ocupă în principal într-un limbaj special și uite, selectat Marquez - uscat, ușor detașat și nimic din lume nu este surprinzător. Despre evenimentele cele mai incredibile scrie aproape de la detaliile unui reporter de ziar. El amestecă mister și de zi cu zi, astfel încât evenimentele improbabile nu par chiar atât de imposibil. Această confuzie vedem în exemplul cel mai ilustrativ levitatiei - ascensiunea Remedios frumos. Simplul fapt de dispariția Remedios pe cer nu pare improbabil, din cauza foarte parte „terestre“ - foi, pe care ea a zburat.

Folosind materiale neobișnuit de colorat, locală, sensibilă a realității din America Latină, scriitorul prezintă realitățile universale ale existenței umane. Magic în romanul servește ca mijloc de imagine a realității, bazată pe realismul magic este procesul spiritual pe care latinoamericanii înșiși sunt numite căutarea identității sale și că, cu o astfel de luminos manifestat în romanul „Un veac de singurătate.“

3 Zemskov VB Gabriel Garcia Marquez. eseu creativ. M. 1986.

6 Terterjan mifotvoryaschy I. Omul: despre literatura Spaniei, Portugaliei și America Latină. M. 1988.

7 Kuteyschikova VN Ospovat LS Noul roman din America Latină. 50 de ani - '70. eseuri literare și critice. M. 1983.

9 Garcia Marquez Gabriel y Vargas Liosa Mario. La Novella en America Latină. Dialogo. Lima, Milla Batres, 1967.

Doamna de La Fayette (Nee Mari Madlen Piosh de La Vergne, părintele Marie-Madeleine Pioche de La Vergne ;. Prin căsătorie Contesa de Lafayette, franceză contesă de La Fayette ;. De multe ori chiar în tradiția rusă ...