Pentru a plăti sau nu să plătească, nu este o chestiune de colectare fiscală a societății de la proprietarul său

Scopul oricărui audit fiscal site-ul - nu numai stabilirea și acumularea suplimentară a arieratelor fiscale, dar pedeapsa obligatorie a acestora, care, în anul de raportare, în fiecare inspecție trebuie să fie de cel puțin 65% din toate taxele suplimentare. Pentru eșecul inspecției indicatorului pierde o parte considerabilă a stimulării materiale, MOF distribuite, și, de asemenea, pot fi supuse inspecției interne de către organele mamă.

Prin urmare, inspecția este de multe ori pentru a recupera arieratele au recurs la faliment. După decizia privind impunerea obligației fiscale în vigoare, transmite cererea de recuperare a arieratelor de impozite, amenzi și penalități, contribuabil neîmplinită independent în termenul prevăzut, organizația de credit care deservesc, și imediat alimentat la o instanță de arbitraj de recunoaștere contribuabil în stare de faliment.

În cadrul acestei proceduri, autoritățile fiscale prin arbitraj (de obicei, controlate de acestea) să se aplice pentru aducerea capului și al membrilor fondatori (participanți) răspunderea pentru fapta altuia pentru datoriile faliment.

Ca urmare a acestor măsuri autoritățile fiscale deseori caută recuperarea volumului total al datoriei fiscale restante cu persoanele sale de control sau entități. Și o schimbare a controlului entităților debitoare prin vânzarea de acțiuni, schimbarea organului executiv unic de reorganizare și alte proceduri ale companiei, nu le scuti de răspundere pentru fapta altuia, pentru că a implicat tocmai acele persoane în perioada funcțiilor care au luat naștere datoria.

În acest caz, procedura de faliment este un proces destul de lung și complicat: de la data aplicării până la sfârșitul procedurii de faliment, în medie, un an și jumătate au trecut. În plus, contribuabilii să conteste rezultatele unui audit fiscal în instanțele folosesc în mod activ dreptul de a depune o cerere de suspendare a deciziei atacate pentru perioada procesului, care elimină, de asemenea, posibilitatea de a începe procedurile de faliment.

Anterior, instanțele nu recunosc posibilitatea de recuperare a daunelor de la un individ găsit vinovat de o infracțiune, exprimată în neplata organizației, pe care el a controlat, impozitele și taxele stabilite pe scară largă sau deosebit de mari. Această poziție a fost bazat pe faptul că entitatea este o entitate independentă responsabilă pentru obligațiile sale cu toate activele sale, astfel încât neplata taxei, ipoteza din partea unei persoane juridice nu se poate califica drept daune cauzate de acțiunile statului capului său și (sau) fondator.

Curtea Supremă a schimbat în mod decisiv această practică, în decizia sa, precizând că acesta răspunderea pentru compensarea daunelor în România sub forma taxelor neplătite organizației, inclusiv rambursarea necorespunzătoare a TVA-ului poate fi considerată o persoană fizică, pentru urmărirea penală pentru infracțiunea.

Foștii link-uri instanțelor inferioare privind prevederile art. 45 și art. 143 din Codul fiscal, stabilind cercul strict al contribuabililor și îndeplinirea ordinea obligațiilor fiscale, ca bază pentru refuzarea redresa bugetul în acest fel, Curtea Supremă a declarat nulă, deoarece în acest caz nu este vorba de colectarea taxelor și pentru daunele cauzate de crima.

Deci, ținând seama de poziția adoptată de Soare în definiția sa, o colecție de scheme de taxe suplimentare de controale fiscale vor apărea deja în felul următor:

În cazul în care organizația nu este contestată în instanță rezultatele inspecției sau instanța de judecată a admis biroul fiscal și a constatat organizarea vinovată de comiterea unei infracțiuni fiscale, inspecția poate, în cazul neplății taxelor suplimentare de către contribuabil, să recurgă la depunerea de faliment și să anunțe persoanele care controlează debitorului prin tragerea la răspundere pentru fapta altuia.

În același timp, în cazul în care o infracțiune fiscală conține elemente ale unei infracțiuni (art. 199, art. 199.1 din Codul penal), o condamnare poate fi aplicată cu privire la rezultatele anchetei în legătură cu acest caz penal și luarea în considerare de către Curte în ceea ce privește reglementare organizarea de petreceri la care vor fi obligați să repare prejudiciul bugetului prin acțiunile lor, în cazul în care alte mijloace de a colecta taxa suplimentară nu a fost posibilă, inclusiv în caz de faliment.

Aici ne amintim că autoritatea fiscală este obligată să transfere către Comitetul de anchetă al materialelor de inspecție la fața locului, în cazul în care obligația de a plăti sumele percepute în plus, cu privire la rezultatele acestui test nu a fost îndeplinită de către contribuabil în termen de două luni, iar valoarea taxelor neplătite la cerere (amenzile și penalitățile nu sunt incluse) este mai mare de 2 milioane . freca. (1) (pag. 3, v. 32, alin. 3, n. 4, v. 69 RF). Pe baza acestor materiale Comitetul de anchetă trebuie să decidă dacă să inițieze proceduri penale.

(1) „cantitate majoră“, în conformitate cu art. 199, p. 199.1 din Codul penal, cu toate acestea, în practică, autoritățile fiscale în cursul auditurilor efectuate pe teren mai puțin de credit în plus, nu cu mult timp în urmă.

Astfel, problema de a plăti sau nu să plătească restanțele controalelor fiscale, este pur și simplu nu sunt relevante, atunci când amenințarea urmăririi penale pentru a include pe deplin răspunderea pentru prejudiciile cauzate persoanelor care supraveghează organizației.

O oportunitate de a nu plăti numai într-un singur caz - contesta cu succes decizia autorității fiscale de verificare a Curții de Arbitraj, care ar trebui să elimine, de asemenea, vina de controlul contribuabilului într-un caz penal, în cazul în care a fost inițiată.

În cazul în care victoria în Curtea de Arbitraj nu este evident, dar o infracțiune fiscală trage în compoziție într-o infracțiune, scutită de răspundere penală poate cu siguranță, numai plata tuturor taxelor suplimentare (inclusiv dobânzi și penalități) înainte de a intra într-o convingere și apoi, cu condiția ca infracțiunea comise de către o persoană pentru prima dată.

Cu alte cuvinte, luând în considerare descrisă mai sus, poziția Curții Supreme, în cazul unei încercări nereușite de a contesta decizia autorității fiscale de control persoană într-un fel sau altul va fi debitor regularizarea sumelor de impozite, dar problema este că plata acestor sume către instituția procedurilor penale / îndepărtare verdictul Curții va ajuta evita condamnarea.

alte materiale pentru a vă ajuta: