întrebări și răspunsuri apostila

Apostila - o ștampilă specială care să ateste autenticitatea existent de semnătura ofițerului competent și poziția sa în legalizarea departamentului, a semnat documentul, precum și confirmarea autenticității sigiliilor și ștampile ale organelor abilitate ale puterii de stat, care poartă documentul și care confirmă conformitatea acestora cu țări cerințele legale aplicabile care provin scopul utilizării documentului pe teritoriul unui alt stat. Apostila nu are nevoie de certificare sau de legalizarea suplimentare, aceasta este forma finală a documentului pentru a stabili autenticitatea.

De ce este necesar să se aplice ștampila „Apostila“?

Aplicarea ștampilei „Apostila“ este necesară pentru legalizarea, sau cu alte cuvinte, a face forța documentului legal pe teritoriul unui alt stat (de exemplu, căsătoria unui cetățean al altei țări sau a unui loc de muncă în străinătate). În acest caz - este necesar să efectueze procedura de ștanțare „Apostilă“ pe document. În cazul în care documentul nu este legalizat, nu are nici un efect juridic și nu pot fi tratate într-o altă țară ca un instrument juridic. Avocați, în acest caz, utilizează termenul „nelegativen documentul“, adică Ea nu are nici o forță legală în afara țării de origine a documentului.

Care este forma simplificată de legalizare?

Este posibil să se aplice apostila pe documentul, care este destinat a fi utilizat nu este semnatară a Convenției de la Haga din 1961 în țară?

Cu câteva excepții. Dreptul internațional interzice o astfel de procedură. În cazul în care țara în care documentul va fi trimis, nu parte la Convenția de la Haga Apostila servește ca alternativă la procedura de legalizare consulară. Există un tip de documente care nu sunt supuse nici unei ambutisare la „Apostilă“ sau legalizarea consulară. legalizarea consulară este un document de identitate legal al Ministerului Justiției din România, Departamentul de Serviciul consular al Ministerului Afacerilor Externe și consulatul țării în care este trimis documentul. Unii, cea mai mare parte documente comerciale, cum ar fi un contract sau o factură care nu face obiectul procedurii de aplicare a ștampilei „Apostila“ sau legalizarea consulară. Aceste documente se face referire la Camera de Comerț din România și apoi la consulatul țării în care se presupune utilizarea documentului legalizat.

Cum stampilat „Apostilă“?

Ștampila „Apostila“ este pus în spațiul alb de mai jos textul sau locul de pe partea verso a documentului. De asemenea, este permis să se elibereze certificatul pe o foaie separată. În acest caz, foaia pe care a pus apostile, cusute și sigilate cu un document special de bandă și apoi enumerate. După ștampila „apostila“ obligațiuni loc pe ultima pagină a documentului trebuie să fie sigilat „asterisc“ din hârtie pe partea de sus a acesteia este ștampilat. În concluzie, numărul total de foi fixate trebuie să fie semnate de către funcționarul competent care a emis certificatul. Indică numărul total foile dantelat și numerotate.

Ce documente sunt ștampilate „Apostilă“?

Ștampila „Apostila“ este pus jos:

- pe documentele emise de administrația, sistemul judiciar și notarul; pe documentele emise de autoritățile sau de la funcționarii care fac obiectul jurisdicția guvernului; pe certificatul eliberat de către registrator.

- la constituire și documentele statutare;

- certificarea semnăturilor de pe documente, nu sunt confirmate de către notar;

- pe documentele care provin de la Biroul de Procuror al România, sau executor judecătoresc;

- confirmarea absenței căsătoriei înregistrate;

- privind consimțământul părinților de a părăsi copilul minor în afara țării de reședință;

- pe documentele pentru dreptul de proprietate pentru tranzacții;

- pe documentele de educație;

- pe o copie legalizată a pașaportului unui cetățean din România.

De regulă, un document care trebuie să fie eliberat certificatul trebuie să fie tradus în limba țării, care vor fi furnizate. Traducerea a adoptat de către autoritățile competente ale statelor străine ca o traducere a „Apostilă“ ștampila și fără traducere în limba țării de destinație.

De obicei, aplicarea ștampilei „Apostilă“ se realizează pe copii legalizate ale documentelor.

În unele cazuri, ștampila „Apostila“ este ștanțat pe documentele originale?

Ștampila „Apostila“ este pus în anumite cazuri, originalele documentelor întocmite și eliberate de Ministerul Educației din România și Oficiul Registrului Civil. Documentele emise de oficiile registrului în alte regiuni din România, apostila este pus în oficiile registrului la locul de eliberare a documentului. Pe copia documentului eliberat de oficiile registrului, ștampila „Apostila“ este pus în serviciul federal de înregistrare.

Ce documente nu pune apostilă?

Ștampila „Apostila“ nu este pus:

- în original, o copie sau o fotocopie a documentelor de pașaport, carte de identitate militară, carte de înregistrare de lucru, carte de pensii, permis de conducere, caracteristici, rezumat, bilete comerciale, permise pentru a transporta o armă, certificatul de înmatriculare a vehiculului (certificat tehnic), acte normative-juridice;

- pe originalele documentelor oficiale emise de către instituțiile de stat din fostele republici sovietice făceau parte din URSS.

În cazul în care puteți citi textul Convenției de la Haga din 1961?

Statele semnatare ale prezentei convenții, Dorind să elimine cerința de legalizare diplomatică sau consulară a documentelor publice străine, Au decis să încheie o convenție în acest scop și au convenit asupra următoarelor dispoziții:

Prezenta convenție se aplică documentelor publice, care au fost comise pe teritoriul unui stat contractant și sunt prezentate pe teritoriul unui alt stat contractant. Ca un document oficial în sensul prezentei convenții se consideră: a) documentele care emană de la o autoritate sau oficiale în legătură cu jurisdicția statului, inclusiv cele care provin de la un funcționar al unei instanțe sau executor judecătoresc; b) documentele administrative; c) acte notar; d) note oficiale, cum ar fi un semn de înregistrare; vize, confirmând o anumită dată; certificată prin semnătura pe documentul nu este certificată de notar. Cu toate acestea, prezenta convenție nu se aplică: a) documentele executate de către agenții diplomatici sau consulari; b) documentelor administrative care se ocupă în mod direct cu operațiuni comerciale sau vamale.

Fiecare stat contractant scutește de supralegalizare actele la care se aplică prezenta convenție și care trebuie să fie prezentate pe teritoriul său. Prin legalizarea în sensul prezentei convenții înseamnă numai formalitatea prin care agenții diplomatici sau consulari ai țării în care documentul urmează să fie prezentat, pentru a verifica autenticitatea semnăturii, calitatea în care semnatarul documentului, și, dacă este cazul, autentificarea de imprimare, sau ștampila care poartă documentul.

Singura formalitate care ar putea fi necesare pentru a certifica autenticitatea semnăturii, calitatea în care semnatarul documentului, și, dacă este cazul, sigiliul sau ștampila pe care îl poartă, este adăugarea articolului 4 din Apostilei de către autoritatea competentă a statului în care acest document a fost realizat. Cu toate acestea, formalitatea menționată în paragraful precedent nu poate fi necesară, în cazul în care se produce legile, reglementările sau practicile în vigoare în statul documentul sau un acord între două sau mai multe state contractante au abolit sau simplificate aceasta, sau scutește actul de legalizare.

Prevăzută în primul paragraf al articolului 3 apostila pe document sau pe o foaie separată atașată documentului; acesta trebuie să fie conforme cu modelul anexat la prezenta convenție. Cu toate acestea, poate fi într-o limbă oficială a autorității emitente. Disponibil în aceasta poate fi, de asemenea, într-o a doua limbă. Titlul "Apostilă (Convenția de la Haye du 5 Octobre 1961)" se acordă în franceză.

Certificatul se eliberează la cererea semnatarului sau a oricărui alt deținător al documentului. Umplut în mod corespunzător, certifică autenticitatea semnăturii, în care persoana care semnează documentul și, după caz, identitatea sigiliului sau a ștampilei aplicată pe document. Semnătura, sigiliul și ștampila pe certificat sunt scutite de orice certificare.

Fiecare stat contractant va desemna prin referire la funcția lor oficială, autoritățile care sunt competente să elibereze certificatul. menționate la primul paragraf al articolului 3. Acesta va notifica numirea Ministerului Afacerilor Externe din Olanda, la momentul depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare, sau o declarație de extindere. Acesta va notifica Ministerul cu privire la orice modificare a autorităților desemnate.

Fiecare dintre autoritățile desemnate în conformitate cu articolul 6 trebuie să țină un registru sau o carte, în care se înregistrează certificatele emise, specificând: a) numărul și data certificatului; b) numele persoanei care semnează documentul publică și calitatea în care a acționat, iar în cazul documentelor nesemnate - autoritatea care a aplicat sigiliul sau ștampila. La cererea oricărei persoane interesate, autoritatea, a emis certificatul verifică dacă acesta a făcut în înregistrarea mențiunilor înscrise în registru sau din carte.

Fiecare stat contractant ia măsurile necesare pentru a se asigura că agenții săi diplomatici sau consulari nu produc legalizarea, în cazurile în care prezenta convenție prevede scutirea de impozit.

Prezenta convenție este deschisă spre semnare de către statele reprezentate la noua sesiune a Conferinței de la Haga de drept internațional privat și Islanda, Irlanda, Liechtenstein și Turcia. Ea va fi ratificată, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.

Prezenta convenție va intra în vigoare în a șaizecea zi după depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare avute în vedere în al doilea paragraf al articolului 10. Pentru fiecare stat semnatar va ratifica ulterior, acesta va intra în vigoare în a șaizecea zi după depunerea instrumentului său de ratificare.

Orice stat care nu este menționată la articolul 10 poate adera la prezenta convenție după intrarea sa în vigoare în conformitate cu primul paragraf al articolului 11. Instrumentul de aderare va fi depus la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei. Aderarea este într-adevăr numai în relațiile dintre statul care aderă și statele contractante care nu au ridicat obiecții cu privire la aceasta în termen de șase luni de la primirea notificării prevăzute la alineatul „d“ al articolului 15. Notificarea astfel de obiecții trimise Ministerului Afacerilor Externe al Olandei. Convenția va intra în vigoare între statul care aderă și statele care au ridicat nici o obiecție împotriva aderării sale în a șaizecea zi după expirarea termenului de șase luni, menționate în paragraful precedent. *

La momentul semnării, ratificării sau aderării, orice stat poate declara că prezenta convenție se va extinde la ansamblul teritoriilor pe care le reprezintă la nivel internațional, sau la unul sau mai multe dintre ele. Această declarație este considerată a fi valabilă de la data intrării în vigoare a Convenției pentru statul respectiv. În viitor, Ministerul Afacerilor Externe al Olandei va fi notificat cu privire la orice astfel de prelungire. Atunci când declarația de extindere este făcută de către un stat care a semnat și ratificat Convenția, Convenția va intra în vigoare pentru teritoriile indicate în conformitate cu dispozițiile articolului 11. În cazul în care declarația de extindere este făcută de către stat să adere la convenție, Convenția va intra în vigoare în ceea ce privește specificate în aceasta zone, în conformitate cu dispozițiile articolului 12.

Prezenta convenție este valabilă timp de cinci ani de la data intrării sale în vigoare, în conformitate cu primul paragraf al articolului 11, inclusiv în ceea ce privește statele care l-au ratificat sau au aderat la ea ulterior. În cazul în care Convenția este denunțată, efectul său este trecut tacit la fiecare cinci ani. Ministerul Afacerilor Externe al Olandei va fi notificat de denunțare cu cel puțin șase luni înainte de expirarea perioadei de cinci ani. Denunțarea poate fi limitată la unele teritorii cărora li se aplică Convenția. Denunțarea nu va avea efect numai în ceea ce privește statul care a notificat-. Convenția va rămâne în vigoare pentru celelalte state contractante.

Ministerul Afacerilor Externe al Olandei va notifica statelor menționate la articolul 10, precum și statele în curs de aderare, în conformitate cu dispozițiile articolului 12: a) notificările menționate la al doilea paragraf al articolului 6; b) semnăturile și ratificările menționate la articolul 10; c) data intrării în vigoare a prezentei convenții, în conformitate cu dispozițiile din primul paragraf al articolului 11; d) aderările și obiecțiile menționate la articolul 12 și data intrării în vigoare a aderării; e) extinderile prevăzute la articolul 13 și data intrării sale în vigoare; i) denunțările menționate la al treilea paragraf al articolului 14.

Drept care subsemnații, pe deplin autorizați în acest scop, au semnat prezenta convenție.

Care este ștampila „Apostila“?

Apostila este o ștampilă aplicată de obicei pătrat în centrul paginii. O trăsătură distinctivă a Apostila este următoarea inscripție:

Apostilă (Convenția de la Haye du 5 octobre 1961)

Ce documente suplimentare sunt necesare pentru a pune „Apostilă“ timbru?

documentele necesare pentru apostilă.

. În conformitate cu articolul 34 din Regulamentul administrativ privind caracteristica apostilă de stat, trebuie să prezinte:

• o declarație de apostilă pe documente oficiale;
• document de identitate;
• un document oficial care urmează să fie exportate pe teritoriul unui stat străin, un membru al Convenției de la Haga, care provin de la o autoritate publică, autoritate locală, o persoană sau entitate, legalizată notarial, în conformitate cu procedura stabilită, cu excepția cazurilor prevăzute de legislația Federației Ruse;
• un document care confirmă achitarea taxei de stat în valoare de 300 de ruble pentru fiecare document.

Există organisme publice motivele de refuz de a elibera certificatul?

Motive de refuz de a elibera certificatul.

. În conformitate cu secțiunea 65 din Regulamentul administrativ de stat refuzul de a elibera funcția apostilă certificatul se efectuează în cazul:

• în cazul în care un document oficial nu este destinat exportului în străinătate;
• dacă documentul oficial îi lipsește cel puțin unul dintre detaliile, a căror prezență în funcție de legare zakonodatelstvuRumyniyayavlyaetsya;
• dacă semnătura funcționarului și (sau) sigiliul unei autorități publice, un notar a guvernului local, pe documentul oficial nu corespunde Serviciului federal de înregistrare existente (organele sale teritoriale) probe;
• în cazul în care a semnat un oficial document oficial care nu are autoritatea să-l semneze;
• în alte cazuri prevăzute de legislația rusă.

Refuzul poate fi impusă atât oral și în scris. Mai mult decât atât, forma scrisă este asigurată numai în cazul unei cereri de către solicitant.

Unde pot găsi o listă a țărilor participante la Convenția de la Haga din 1961?