Familie Stice „fetele noastre din Kazahstan și ar trebui să fie mândru de“

Ramon: Avem o familie mare internațional - șapte copii, dintre care patru au fost copiii noștri biologici și trei au fost să adopte. Când m-am căsătorit, soțul meu a fost oferit un post de profesor la Universitatea din Hong Kong, în cazul în care ne-am mutat. În timpul șederii noastre în Hong Kong, am adoptat o fată de patru ani - Lily. Apoi am adoptat două fete din Kazahstan - Taraz și Camilla. Experiența adoptării a adus o mulțime de viața noastră și a îmbogățit familia noastră.

De ce ați decis să aibă o astfel de familie mare?

De ce ați decis să adopte un copil din Kazahstan ea?

Kay: În Statele Unite, nu ne-ar fi în măsură să adopte copii, pentru că am avut deja cinci dintre ele. Se crede că, odată ce o familie are copii, este necesar să se dea posibilitatea de a altor familii care nu au copii. Prin urmare, adopția internațională a fost pentru noi cea mai bună opțiune. La început ne-am gândit să adopte copii din China, dar procesul de adoptare ar putea dura foarte mult timp. De asemenea, ne-am uitat la Germania, România, Etiopia. Așa cum a spus Ramon, atunci când ea a căuta informații despre țările, le-a atras faptul că Kazahstanul este extrem de legăturile de familie și tradiții evaluate. Așa că am decis să oprim alegerea noastră pe Kazahstan.

Ramona: să adopte un copil este foarte dificil în Statele Unite - în primul rând, deoarece copiii mici, și în al doilea rând, o mulțime de familii care doresc să adopte un copil în familie. De regulă, decizia de a da un fel de familie acceptă mama biologică a copilului. În America, copiii rămași fără îngrijire părintească nu sunt de multe ori copii mici. Ea adolescenți cu personalitate stabilită, a trecut prin situații dificile de viață. Și din acest motiv, este foarte dificil să se adapteze la o nouă familie.

Ramon: Am adoptat fetele noastre in orfelinat Umit, orașul Taraz. Ei au fost în camere diferite. Taraz a observat primul meu soț - a văzut fata cu ochi care ședea pe cal. El a mers peste si scuturat-o de picior. Ea nu a zâmbet, ci pur și simplu se uită la el. Apoi, ea întinse piciorul. Asta este, într-un fel a răspuns și a vrut să comunice, să comunice.

Fiul nostru cel mai în vârstă a trăit în Ucraina timp de doi ani și vorbește în limba rusă. El tot acest timp a fost cu noi în Taraz, a ajutat traduce. Când totul a fost stabilit, am spus restul copiilor noștri. Toți au fost foarte fericit că familia noastră a completat pe doi noi membri ai familiei.

De ce ați decis să se întoarcă în Kazahstan?

Kay: Pentru ca fetele. La urma urmei, nu-mi amintesc nimic despre Kazahstan, așa cum erau foarte tineri atunci când le-au luat. Timp de mai mulți ani, am fost în căutarea pentru oportunitatea de a veni în Kazahstan pentru muncă. Și când am fost rugat să lucreze în cadrul Universității Nazarbaiev, Ramon a sprijinit imediat ideea. Practic, în cinci minute a decis să meargă.

Crezi că a fost important să se arate fetelor Kazahstan?

Raportul adoptat în curs de copii din Kazahstan, care au fost adoptate. Americanii fac exact opusul. Ce crezi, de ce?

Kay: Uită-te la noi. Avem un aspect complet diferit. Chiar dacă o dorință puternică, este imposibil să se ascundă. În general, noi chiar nu a avut loc să-l ascundă de fete. Și de ce-l ascunde? Dacă sunteți din Kazahstan, ar trebui să fie mândru. Suntem foarte fericiți că membrii familiei noastre au fost kazahi.

Cât timp ai petrecut în Kazahstan?

Ce locale, atunci când află că ați adoptat o fată din Kazahstan?

Kay: Oamenii sunt interesați fetele întrebat dacă se studiază kazahă și română. Salută faptul că ne-am întors. Nimeni nu este acuzat de faptul că noi le-am adoptat.

Ramon: Ni se spune, vrei să afli mai multe despre Kazahstan? Hai să-i hrănească beshbarmak (rade)! Se întâmplă destul de străini imbratisandu fete și noi, de asemenea, atunci când aud povestea familiei noastre.

Taraz și Camilla, cum a fost atunci când a aflat că va merge în Kazahstan?

Taraz: Când am spus că tatăl meu a fost promovat la Universitatea Nazarbaiev și putem merge, de asemenea, cu ei, am fost foarte fericit. La urma urmei, am auzit atât de mult despre Kazahstan. Am crezut că a fost o mare oportunitate de a învăța despre țară, să învețe limbi noi. Nu am putut să aștept să merg acolo.

Camilla: Și am fost plin de bucurie, și în același timp trist, pentru că a trebuit să plec prieteni în Statele Unite, pentru a trece la un nou loc, du-te la noua școală. Dar când am venit aici, am dat seama că aș fi fericit aici. Am făcut noi prieteni, cred că am crescut personal. După ce a fost acolo, am devenit mai bine familiarizat cu cultura țării mele.

Ce crezi, ceea ce Kazahstan este diferit de SUA?

Taraz: Am observat că există sunt caracteristice unei relații strânse de familie. În America, de asemenea, dar în Kazahstan este mult mai puternic. Oamenii unul la altul, o mulțime de timp împreună. Al doilea lucru care atrage ochiul - este vorba despre mancare. Kazahstanul are o bucătărie foarte cool. În primul rând, desigur, ai nevoie de un pic obisnuirea, dar cu atât mai mult mananci, la început să-mi placă mai mult. Beshbarmak și Lagman, de exemplu, este foarte delicios.

Ramon: Cred că este sigur, de exemplu, poate prinde pur si simplu masina pe drum, care nu a fost făcută în America. Fetele în sine, desigur, nu conduce, dar când suntem împreună, de multe ori folosesc un taxi locale.

Taraz: Prietenul meu mi-a arătat o dată fotografiile de nunti locale. Foarte spectaculos. Acum, de asemenea, vreau să kazahă nunta, dar cu elemente ale SUA, ca să spunem așa, o nuntă mare în kazah-tip american (rade). Ti-am prea devreme să se gândească la căsătorie? Ei bine, mama mea sa căsătorit când ea avea 19 ani. Cred că să se căsătorească când sunt 22-23 de ani.

Ce puteți spune despre experiența de a trăi în Astana?

Taraz Aș recomanda ca toată lumea să trăiască în Astana. Aici am văzut o mulțime de lucruri noi, pe care nu ar fi cu siguranță întâlnit în Statele Unite - de exemplu, beshbarmak și carne de cal. În America, nu consuma carne de cal. Sau, de exemplu, celebrarea sărbătorilor, cum ar fi Nowruz. În general, îmi place aici, cum ar fi școala mea. Am mulți prieteni din Kazahstan, precum și prieteni din alte țări. Sunt foarte bucuros că posibilitatea de a veni aici. Aceasta este o experiență foarte cool.

Ai fost în Khan Shatyr?

Taraz: Da, există multe magazine distractive. Imi place sa merg pe ele și cred că, ce aș fi câștigat dacă am avut bani. Înainte de a mă putea gândi la nimic pentru a cumpăra, trebuie să câștige mai întâi.

Pot începe să fac Americii ca un adolescent?

Ramón: Ei pot câștiga bani, da. Cu toate acestea, locul permanent de muncă nu poate fi luată în considerare. Noi credem ca scoala - cel mai important lucru la această vârstă, și trebuie să se concentreze asupra studiilor lor.

Taraz: Putem căuta locuri de muncă, în căutarea după copii de prieteni sau vecini. De exemplu, în cazul în care un cuplu vrea să-și petreacă timpul departe de casă, iar copiii ar trebui să fie lăsat sub supraveghere. Noi joc cu copiii, le-a pus să doarmă. De regulă, vom plăti undeva 5 $, care este de aproximativ 2000 m.

Ceea ce nu-ți place în Kazahstan?

Taraz: Nu-mi place frigul. În cazul în care am crescut, în timpul iernii puteți obține un sacou. Și aici, și a pus pe cizme și o pălărie, și mănuși. vânt puternic Teribil.

Camilla: Și nu-mi place că nu există munți la Astana, și am avut unde să mă duc la schi. Dar niciodată nu minte, în curând Congresul de la Almaty.

Taraz: Ii place sa schieze mai mult decât iubește ciocolata (rade). Lângă casa noastră din America are o stațiune de schi, iar când vom merge acasă, Camilla cu prietenii pot fi obiectivele de zile de schi.

Taraz, modul în care oamenii reacționează la numele tău?

Taraz din Kazahstan? Când am spune cu un accent american, este diferit de modul în care îl pronunță. Când mi sa spus că am fost adoptat de la Taraz și am fost numit după oraș, oamenii sunt surprinși.

Și cum reactionati la ceea ce sunt kazah, dar nu vorbesc limba locală?

Taraz: În primul rând am încercat cu nimeni să vorbească, să evite contactul cu ochii, dar acum că românească mea este mult mai bine, încerc să vorbesc cu localnicii. Cel puțin, îmi pot exprima gândurile mele.

De ce ați decis să învățați limba română, nu un kazah?

Ramona: În ciuda faptului că limba română este foarte dificilă, ne-am concentrat pe el. Aceasta este una dintre acele considerații că este mai ușor de a practica atunci când vom ajunge în America. oameni vorbitori de limba rusă nu va fi mai ușor de găsit, dar practica kazah va pur și simplu nimeni. Dar, după ce a învățat română, fetele vor fi în măsură să se întoarcă în Kazahstan și kazah continuă să se îmbunătățească în viitor.

Când am ajuns prima dată la școală kazah predat de două ori pe săptămână, iar română de cinci ori, așa că astăzi ei știu mai bine români și se simt mai confortabil pe ea pentru a comunica. Apropo, au mers doar la școala locală, lecțiile kazah le-a placut mai mult decat lectiile din Romania. Cred că acest lucru se datorează faptului că, atunci când au fost tineri, a vorbit cu ei în limba kazahă.

Care au fost primele impresii când ai auzit limba kazahă?

Camille: M-am gândit că aceasta este o limbă foarte dificilă, chiar mai greu decât românul. Cu toate că, în realitate, gramatica română dificil. Kazah a fost foarte dificil de a avea auz, cred că e totul din cauza finaluri. Treptat, el a început să pară nu atât de dificil, atâta timp cât aceasta nu a venit la partea de scriere. In general, cu atât mai mult studiu, mai complex se pare. Anul trecut, când am învățat, am învățat astfel de cuvinte și expresii ca „sәlem“, „sәlemetsіzbe“, „қalay қalyң“, „zhaқsy“, și așa mai departe.

Fetele sunt diferite unele de altele?

Kay: Ele sunt diferite. Taraz - sociabil, îi place să vorbească, Camille dimpotrivă, nu este foarte mândru de ea. Taraz înoată mari, Camilla excelente de schi și de funcționare. Ea a câștigat recent o competiție a alerga în rândul fetelor de la școala ei.

Taraz: Sunt mai în vârstă, mai înțelepte și mai mult (rade). Suntem în copilarie impreuna - am adoptat în același timp. Anii pe care le-am petrecut împreună ne-a făcut mai aproape. Mimi și știu reciproc foarte bine, suntem ca niște gemeni.

Ramona: Dar acest lucru nu înseamnă că fetele din toate sunt de acord unul cu celălalt.

Când ți-a spus fetelor că ei urmau să adopte?

Ramon: Cred că atunci când am zburat mai întâi din Kazahstan în Statele Unite ale Americii. Am început să le spună despre el, chiar dacă ei nu știu limba engleză.

Camilla: Părinții de la bun început ni sa spus că am fost să adopte și fac parte din familie. Am spus întotdeauna că am venit din Kazahstan, că ar trebui să fim mândri.

Taraz: Îmi amintesc înainte de a merge la culcare, ne-am pliat de lângă mama și a stat de vorbă, a cerut mamei sale să ne spună istoria noastră. Mama a început povestea lui, după cum urmează: „După ce, la o mama si tata. Într-o zi au dus la Taraz ...“. Faptul că am fost am spus-am adoptat în această formă.

Ramon: Cu copiii mai mari ne-am intervievat le-a explicat că fetele sunt acum parte din familia noastră, că acestea ar trebui să fie luate ca o familie. Ni sa spus că toți vor fi tratați în mod egal. Ca o familie, am decis ca toate toate obține în mod egal - bani, timp și atenție.

Ceea ce lipsește în Kazahstan?

Camille: Mi-e dor de prietenii mei. Mi-e dor.

Taraz: Mi-e dor mâncarea. Desigur, este interesant de a încerca noi feluri de mâncare, cum ar fi beshbarmak sau Lagman. Dar eu nu am suficientă mâncare, am mânca acasă - este unele tipuri de burgeri si hot dog. Și fructele de avocado.

Cât timp aveți de gând să rămână în Kazahstan?

Cum a fost să se întoarcă în Kazahstan, după 13 ani? Cum sa schimbat?

Taraz, Camilla, ceea ce a fost place să fie din nou în orfelinat?

Taraz: Nu am putut aștepta să ajung acolo. Și mă bucur că am putut fi din nou în locul unde a trăit ca un copil, și am putut vedea meu asistente medicale.

Camille: Mă bucur că am fost adoptat, am fost în stare să viziteze casa de copii, pentru a vedea unde am venit. Cu toate acestea, am fost foarte trist să văd copii care nu au părinți și familii ca a mea.

V-ați dorit vreodată să se întâlnească cu mamele voastre biologice?

Camilla și Taraz: Nu chiar.

Camille: Întotdeauna am crezut meu prezent mama mea reală.

Taraz: Aș dori să știu cine mama biologică, atunci când voi fi 18-19 ani. Nu vreau să vorbesc cu ea sau să îndeplinească ea, tocmai mi-a fost curios să știu unde este, pentru a vedea imaginea ei. Poate, dacă am o destul de bună cunoaștere a limbii, am putea vorbi cu ea.

Ramon: Nu cred că poți avea un copil, și complet uita despre asta. Aș dori să știu mama lor biologică că fetele sunt toate bine. Ei ar fi fost frumos. Ne-am spus mereu fetele noastre că, dacă doresc, ei pot face căutarea pentru părinții lor biologici. Se pare, ca un adolescent, le poate confunda, deci este mai bine dacă se întâmplă atunci când acestea sunt mai în vârstă.

Taraz: Îmi place familia mea, aceasta este cea mai bună familie din lume. Părinții mei, frații și surorile mele mă iubesc. Viața mea reală este perfectă. Nu vreau nimic să se schimbe.