Evaluarea riscurilor și controlul intern

Prevederile acestei teme se reflectă în numărul standard internațional 400 „Evaluarea riscului și controlul intern“.

În același timp, în țara noastră, în paralel și în mod independent, din străinătate, realizat de cercetare și a dezvoltat teoria „proprie“ de inspecție la fermă. Printre lucrările fundamentale ale oamenilor de știință pe piața internă ar trebui să fie remarcat istoria modernă [49]. Trebuie remarcat faptul că evaluarea organizării controlului la fermă a companiei a fost întotdeauna un element esențial al programului fiecărui audit.

Luați în considerare conceptele de bază care sunt reflectate în standardul internațional.

Caracteristicile componentelor riscului de audit: la nivelul exploatărilor agricole de risc, riscul de control, riscul de detectare

În conformitate cu numărul ACI 200 (vezi fig. Scopul și principiile de bază care guvernează un audit al situațiilor financiare), scopul auditului este de a permite auditorului să exprime o opinie cu privire la pregătit dacă situațiile financiare (sub toate aspectele semnificative), în conformitate cu elementele fundamentale ale situațiilor financiare (de ex. e. regulamente). Prin urmare, obiectivul principal cu care se confruntă auditorul este de a exprima o opinie de audit corectă. Din păcate, nu întotdeauna ca urmare a auditului nu reușește să dezvăluie toate încălcările materiale. Motivele pentru acest lucru poate fi obiectiv (de audit selectivitate și colab.) Și subiective (nivelul de calificare și competență a auditorului, etc.).

Astfel, riscul de audit AR (risc de audit) - riscul de auditor exprimare inadecvat aviz (greșit), atunci când situațiile financiare conțin denaturări semnificative.

În definiția standarte1 internă este ușor diferit de cele de mai sus înseamnă posibilitatea ca situațiile financiare ale entității economice pot conține erori materiale nedetectate și (sau) distorsiuni după confirmarea autenticității sale, sau recunoașterea faptului că acesta conține o denaturare semnificativă, atunci când, de fapt, astfel de denaturări situațiile financiare nr.

Riscul de audit are trei componente: riscul inerent; Sistemele de control al riscurilor; risc de detectare.

Inerent (intra) IR de risc (risc inerent) - expunerea la soldul unui cont sau o clasă de tranzacții distorsiunilor, care pot fi materiale, în mod individual sau cumulată cu denaturările altor solduri de conturi sau clase de tranzacții, presupunând nici un control intern.

(În conformitate cu soldurile conturilor din România se referă la articole specifice din bilanț la data de raportare, o clasă de tranzacții. - debit și cifra de afaceri de credit pe conturile contabile pentru raportarea, perioada auditată)

Controale CR de risc (risc de control) - riscul ca o denaturare care poate să apară în ceea ce privește soldul contului sau clasei de tranzacții și care pot fi esențiale, fie individual, fie în combinație cu distorsiuni ale celuilalt soldul contului sau clase de operațiuni nu vor fi prevenite, găsit și corectate cu ajutorul sistemelor de contabilitate și control intern.

Astfel, din definiția că sistemul de control al riscului constă din două componente:

• riscul sistemului contabil;
• riscul sistemului de control intern.

Detaliile acestor componente ale sistemului de control sunt discutate mai târziu.

DR de detectare a riscurilor (riscul de detectare) - riscul ca procedurile de fond ale auditorului nu va permite să detecteze o denaturare a soldului de cont sau clasă de tranzacții care ar putea fi semnificativă, în mod individual sau cumulată cu denaturările altor solduri de cont sau clase de tranzacții.

Legătura dintre cele trei componente ale riscului de audit este exprimat prin formula

AR = IR x CR x DR (în mod tipic multiplicarea probabilităților).

Practica mondială arată că valoarea admisibilă a riscului total de audit nu trebuie să depășească 5%, adică AR