Cultura pedagogică a personalității

Cultura pedagogică a individului. Cultura de profesor de vorbire

Tehnologie și cultură a vorbirii

Speech - este o componentă esențială a abilităților pedagogice, este un instrument de transmitere a materialului educațional și mijloace de influență educațională.
Profesorul trebuie să: aibă o memorie verbală bună, pentru a alege mijloacele lingvistice, exprimă în mod logic gânduri, pentru a putea naviga discursul interlocutorului, prevedea rezultatele impactului cuvântului, au o cultură a comportamentului și erudiție. Ya.A.Komensky a scris că limba profesorului trebuie să fie precise și clare, expresivă și atrăgătoare pentru elevi.
Componentele tehnologiei de vorbire.

• respira corect. Respiratia este un sunet fundația rechegolosovogo. Respiratia trebuie sa fie phonational (expiratia). Pe aceasta depinde de puterea, frumusețea, lumina și vocea melodioasă.
• Bună dicție (claritate și claritatea pronuntiei). Baza este o articulație bună (pronunție clară de sunete).

Profesorul ar trebui să consolideze și să dezvolte o voce, nu poate fi un profesor, „fără o voce.“
Discursul Cultura - o vorbire competențe, capacitatea de a alege opțiunea relevantă stilistic, abilitatea de a raporta în mod semnificativ și eficient la ideea.
model de vorbire componente: vorbire este corectă - regulile și reglementările de stres gramatica, limba de precizie, consistență, claritatea de exprimare, de exprimare, bogăția și diversitatea (vocabularul Pușkin 21290 cuvinte, modern adult 10 - 12 tys.slov), relevanță vorbire, limbă și vorbire stiluri.
Profesorul ar trebui să fie conștienți de faptul că:
- precizia și expresivitatea vorbirii se realizează prin utilizarea sinonime (atlet - celebrul, eminent, bine-cunoscut);
- taftalogiya reduce calitatea vorbirii (poziția deschisă liberă, CV-ul său);
- este ton foarte important: logică (ea își propune să aloce sens) și emoțional-expresiv (scop - pentru a transmite sentimentele, emoțiile, relații);
- înfunde-l cuvânt - paraziți (adică, ca să spunem așa, cum se spune);
- nu este perceput de cuvinte elastice, cu opriri și sunete incerte ( „uh“, „m - m„);
- nu este recomandat să folosim jargonul ( „Pruha“, „a face“);
- nu este recomandat pentru timbre și template-uri (pentru a accentua întrebarea, ca să spunem așa, cum se spune);
- Cultura de vorbire nu este de conceput fără a normelor de pronunție literare;
- vorbire expresivă și emoțională realizată folosind o locuțiune, proverbe, zicători.