Convenția privind privilegiile și imunitățile Convenției Națiunilor Unite privind o ianuarie 1970
Convenția privind privilegiile și imunitățile Națiunilor Unite
Secțiunea 1. Organizația Națiunilor Unite este o persoană juridică și are dreptul:
a) contractul;
b) de a achiziționa bunuri mobile și imobile și să dispună de ea;
c) de a institui proceduri legale.
Secțiunea 2. Organizația Națiunilor Unite, bunurile și activele sale, oriunde s-ar afla și oricine ar fi deținute, pot fi, beneficiază de imunitate de jurisdicție cu excepția cazului în care a renunțat în mod expres la imunitatea sa, în orice caz particular. Este, totuși, că nici o ridicare a imunității se extinde la orice măsură de executare.
Secțiunea 3. Sediul Organizației Națiunilor Unite sunt inviolabile. Proprietatea și activele Națiunilor Unite, oriunde s-ar afla și oricine ar fi, nu pot fi percheziționate, rechiziție, confiscare, expropriere și orice altă formă de interferență, fie prin executivă, administrativă, judiciară, legislativă sau o altă acțiune.
Secțiunea 4. arhivele Organizației Națiunilor Unite și, în general, toate documentele care aparțin organizației sau deținute de acesta sunt inviolabile, oriunde ar fi.
Secțiunea 5. Fără a fi restricționată de controale, reglementări sau moratorii de orice fel:
a) Organizația Națiunilor Unite poate deține fonduri, aur sau orice fel de valută și conturi în orice monedă;
b) Organizația Națiunilor Unite poate transfera fondurile sale, aur sau valută de la o țară la alta sau în interiorul unei țări și să convertească orice valută deținute de acestea în orice altă monedă.
Secțiunea 6. În exercitarea drepturilor sale în conformitate cu secțiunea 5, Organizația Națiunilor Unite ar trebui să ia în considerare orice declarații făcute de guvernul fiecărui membru al Organizației, așa cum recunoaște organizația care aceste puncte de vedere pot fi luate în considerare, fără a aduce atingere intereselor Națiunilor Unite.
Secțiunea 7. Organizația Națiunilor Unite, activele, veniturile și alte bunuri sunt:
a) scutite de toate impozitele directe; dar este de așteptat ca Organizația Națiunilor Unite nu va pretinde scutirea de taxe care sunt în fapt taxele pentru serviciile de utilitate publică;
b) scutite de taxe vamale, interdicții de import și export și restricții la importul și exportul Organizației pentru utilizarea sa oficială. Este, cu toate acestea, că articolele astfel importate, cu scutire nu vor fi vândute în țara în care au fost importate decât în condițiile convenite cu guvernul acestei țări;
c) scutite de taxe vamale, interdicții de import și de export și restricții la importul și exportul publicațiilor sale.
Secțiunea 8. În timp ce Națiunile Unite nu are nevoie, de regulă, scutirea de accize și taxe incluse în prețul de achiziție al vânzării de bunuri mobile și imobile, cu toate acestea, în cazurile în care Organizația Națiunilor Unite o proprietate importantă de cumpărare în scopuri oficiale, sau suprapuse să fie supuse unor taxe și impozite, membrii organizației, ori de câte ori este posibil, să ia măsurile administrative adecvate pentru scutirea de la plata taxelor sau a taxelor sau returnarea sumei plătite.
Secțiunea 10. Organizația Națiunilor Unite are dreptul de a folosi coduri și de a trimite și primi corespondență prin curier sau în pungi sigilate, care trebuie să aibă aceleași privilegii și imunități ca și curierii și valizele diplomatice.
Secțiunea 11. Reprezentanții membrilor principalului obligat și subsidiare organele Organizației Națiunilor Unite și la conferințe convocate de Organizația Națiunilor Unite, în exercitarea funcțiilor lor și în timpul călătoriei lor la locul de întâlnire, se bucură de următoarele privilegii și imunități:
a) imunitate de arestare sau de detenție și de reținere a bagajelor lor personale, precum și orice fel de imunitate de jurisdicție în ceea ce privește cuvintele rostite sau scrise și toate actele îndeplinite de ei în calitate de reprezentanți;
b) inviolabilitatea tuturor actelor și documentelor;
c) dreptul de a folosi coduri și de a primi documente sau corespondență prin curier sau în valize sigilate;
d) scutirea în ceea ce privește ei și soții lor de la restricțiile de imigrare, înregistrarea străinilor sau obligații de serviciu naționale din țara în care se vizitează sau prin care acestea trec în exercitarea funcțiilor lor;
e) aceleași facilități în ceea ce privește restricțiile monetare sau de schimb care sunt acordate reprezentanților guvernelor străine în misiune oficială temporară;
f) aceleași imunități și facilități în ceea ce privește bagajele lor personale care sunt acordate trimișilor diplomatici;
g) alte privilegii, imunități și facilități care nu sunt contrare cu cele de mai sus, ca trimișilor diplomatici se bucură, cu excepția dreptului de a solicita scutirea de taxe vamale pentru bunurile importate (în caz contrar, ca parte a bagajului personal) sau de accize sau taxe de vânzare.
Secțiunea 12. Pentru a asigura o libertate completă de exprimare și independență în îndeplinirea funcțiilor lor, reprezentanții membrilor principalului obligat și subsidiare organele Organizației Națiunilor Unite și la conferințe convocate de Organizația Națiunilor Unite, continuă să se acorde imunitate de jurisdicție în ceea ce privește cuvintele rostite sau scrise și în ceea ce privește toate actele îndeplinite în exercitarea funcțiilor oficiale; imunitate pentru a continua chiar și după ce persoanele în cauză nu mai sunt reprezentanți ai membrilor.
Secțiunea 13. În cazul în care incidența oricărei forme de impozitare în funcție de reședință, perioadele în care reprezentanții membrilor principalului obligat și subsidiare organele Organizației Națiunilor Unite și la conferințe convocate de Organizația Națiunilor Unite, sunt în țară pentru executarea sarcinilor lor nu sunt considerate perioade ședere.
Secțiunea 14. Privilegiile și imunitățile sunt acordate reprezentanților membrilor nu în beneficiul lor personal, ci în scopul de a asigura exercitarea independentă a funcțiilor lor în legătură cu activitatea Organizației Națiunilor Unite. În consecință, un membru are nu numai dreptul, ci și obligația de a ridica imunitatea reprezentantului său în toate cazurile în care, în opinia deputatului imunitatea ar împiedica mersul justiției și se poate renunța fără a aduce atingere scopului pentru care imunitatea este acordată.
Secțiunea 15. Prevederile secțiunilor 11, 12 și 13 nu sunt aplicabile între un reprezentant și autoritățile din țara al cărei cetățean este sau care este sau a fost.
Secțiunea 16. Termenul „reprezentanți“ în acest articol include toți delegații, supleanți, consilieri, experți tehnici și secretarii delegațiilor.
Secțiunea 18. Funcționarii Națiunilor Unite:
a) imunitate de răspundere juridică pentru cuvintele rostite sau scrise și toate actele îndeplinite în calitatea lor oficială;
b) scutirea de la impozitare salariile și recompensele acordate acestora de către Organizația Națiunilor Unite;
c) scutite de obligațiile de serviciu naționale;
d) sunt eliberate împreună cu soțiile și rudele lor, care depind de acestea, de la restricțiile de imigrare și înregistrare a străinilor;
e) aceleași privilegii în ceea ce privește schimbul, care sunt acordate entităților de rang incluse în misiunile diplomatice acreditate la guvernul adecvat corespunzător;
f) să fie administrat, împreună cu soțiile și rudele lor dependente de ele, aceleași facilități de repatriere ca trimișilor diplomatici în timpul crizelor internaționale;
g) au dreptul de a importa, fără taxe vamale, mobilierul și efectele lor la momentul primei intrări în funcție în țară.
Secțiunea 19. În plus față de privilegiile și imunitățile prevăzute în secțiunea 18, secretarul general și toți asistent secretari generali se vor acorda în ceea ce privește ei înșiși, soțiile și copiii lor minori privilegiile și imunitățile, scutirile și facilitățile acordate în temeiul dreptului internațional, reprezentanților diplomatici.
Secțiunea 20. Privilegiile și imunitățile sunt acordate funcționarilor în interesul Națiunilor Unite și nu pentru beneficiul lor personal. Secretarul general are dreptul și datoria de a ridica imunitatea oricărui funcționar, în cazurile în care, în opinia sa, imunitatea ar împiedica mersul justiției și poate fi ridicată fără a aduce atingere intereselor Națiunilor Unite. În ceea ce privește secretarul general, dreptul de a ridica imunitatea Consiliului de Securitate.
Secțiunea 21. Națiunile Unite cooperează cu autoritățile competente ale membrilor pentru a facilita administrarea corespunzătoare a justiției, asigurarea respectării regulamentelor de poliție și de a preveni orice abuz în legătură cu privilegiile, imunitățile și facilitățile menționate în acest articol.
a) imunitate de arestare sau de detenție și de sechestrare a bagajelor personale;
b) orice fel de imunitate de jurisdicție în ceea ce privește cuvintele rostite sau scrise și actele întreprinse de ei în exercitarea atribuțiilor lor. Această imunitate de jurisdicție continuă să fie chiar și după ce persoanele în cauză nu mai sunt angajate în misiuni pentru Organizația Națiunilor Unite;
c) inviolabilitatea tuturor actelor și documentelor;
d) dreptul de a folosi coduri și de a primi documente sau corespondență prin curier sau în saci pentru comunicații cu Organizația Națiunilor Unite;
e) aceleași facilități în ceea ce privește restricțiile monetare sau de schimb care sunt acordate reprezentanților guvernelor străine în misiune oficială temporară;
f) aceleași imunități și facilități în ceea ce privește bagajele lor personale care sunt acordate trimișilor diplomatici.
Secțiunea 23. Privilegiile și imunitățile sunt acordate experților în interesul Organizației Națiunilor Unite, și nu pentru beneficiul personal al experților. Secretarul general are dreptul și datoria de a ridica imunitatea oricărui expert în orice caz în care, în opinia sa, imunitatea ar împiedica cursul justiției și poate fi ridicată fără a aduce atingere intereselor Națiunilor Unite.
Secțiunea 24. Organizația Națiunilor Unite poate emite oficialilor al Organizației Națiunilor Unite, permiselor de liberă trecere. Aceste permise de liberă trecere sunt recunoscute și acceptate de către autoritățile membrilor, în calitate de documente de călătorie legitime, și ținând cont de prevederile secțiunii 25.
Secțiunea 25. Cererile de vize (dacă este cazul) din partea titularilor Națiunilor Unite permise de liberă trecere, atunci când sunt însoțite de un certificat care aceste persoane merg pentru Națiunile Unite sunt tratate în cel mai scurt timp posibil. În plus, aceste persoane se acordă înlesniri de călătorie rapidă.
Secțiunea 26. Privilegiile, cum ar fi specificate în secțiunea 25, experților și a altor persoane care, deși au Națiunilor Unite permiselor de liberă trecere, dar sunt prevăzute cu dovezi că ele călătoresc în afaceri Unite Nations.
Secțiunea 27. Secretarul General, Secretar general adjunct și a directorilor care călătoresc cu un permis de liberă trecere pentru Națiunile Unite, beneficiază de aceleași facilități ca și cele acordate trimișilor diplomatici.
Secțiunea 28. Prevederile prezentului articol pot fi aplicate funcționarilor corespunzătoare ale agențiilor specializate, în cazul în care acest lucru este prevăzut în acordul privind stabilirea de comunicare, în conformitate cu articolul 63 din Cartă.
Secțiunea 29. Organizația Națiunilor Unite va trebui să prevadă moduri de reglementare adecvate pentru:
a) litigiile care decurg din contracte sau alte diferende de drept privat la care Organizația Națiunilor Unite este parte;
b) litigiile care implică orice funcționar al Organizației Națiunilor Unite, din cauza poziției sale oficiale beneficiază de imunitate, în cazul în care secretarul general nu se renunță de către.
Secțiunea 30. Toate diferențele care rezultă din interpretarea sau aplicarea prezentei convenții va fi supusă Curții Internaționale de Justiție, cu excepția cazurilor în care părțile convin să le rezolve într-un alt mod. În cazul unui dezacord între Națiunile Unite, pe de o parte, și membrii, pe de altă parte, a solicitat, în temeiul articolului 96 din Cartă și al articolului 65 din Statutul Curții. aviz consultativ cu privire la orice problemă juridică afectată. Concluzie Curtea a recunoscut părțile decisive.
Secțiunea 31. Această convenție se depune la fiecare membru al Organizației Națiunilor Unite pentru aderare.
Secțiunea 32. Aderarea se va face prin depunerea la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite a unui instrument de aderare, Convenția va intra în vigoare pentru fiecare membru la data depunerii fiecărui instrument de aderare.
Secțiunea 33. Secretarul general va notifica tuturor membrilor Organizației Națiunilor Unite de la primirea fiecărui instrument de aderare.
Secțiunea 34. Se presupune că, atunci când un instrument de aderare vor fi depuse în numele oricărui membru, acesta din urmă va fi într-o poziție, conform legii, pentru a se conforma cu prevederile prezentei convenții.
Secțiunea 35. Prezenta convenție va rămâne în vigoare pentru Organizația Națiunilor Unite, precum și orice membru care a trimis actul de aderare, atât timp cât membrul rămâne un membru al Organizației Națiunilor Unite, sau atât timp cât Adunarea Generală nu este o convenție generală revizuită va fi aprobată iar membrul nu va alătura o convenție revizuită.
Secțiunea 36. Secretarul General poate încheia cu orice membru sau orice membru al acordurilor suplimentare de ajustare a dispozițiilor prezentei convenții care se referă la faptul că membru sau acei membri ai organizației. Aceste acorduri suplimentare, în fiecare caz, sub rezerva aprobării de către Adunarea Generală.
„Uniunea Sovietică nu se consideră obligat prin decizia secțiunii 30 a Convenției care prevede competența obligatorie CIJ, în ceea ce privește competența Curții Internaționale a litigiilor cu privire la interpretarea și aplicarea Uniunii Convenția Sovietică va urma, așa cum a făcut până în acest moment, o poziție care pentru transmiterea unui litigiu la CJI este necesar, în fiecare caz, consimțământul tuturor părților în dispută. această precizare se aplică în mod egal și conținute în această în temeiul dispozițiilor care prevăd că avizul consultativ al Curții Internaționale de Justiție, recunoscut ca fiind cruciale. "
textul documentului verificat pentru:
„Compendiu de contracte existente,
acorduri și convenții încheiate
URSS cu statele străine "
Ediția XV, M. 1957,
str.32-40