Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961, biroul de traducere juridică, GSL

III. Convenția de la Haga

Statele semnatare ale prezentei convenții, Dorind să elimine cerința de legalizare diplomatică sau consulară a documentelor publice străine, Au decis să încheie o convenție în acest scop și au convenit asupra următoarelor dispoziții:

Prezenta convenție se aplică documentelor publice, care au fost comise pe teritoriul unui stat contractant și sunt prezentate pe teritoriul unui alt stat contractant.

Ca un document oficial în sensul prezentei convenții sunt considerate:

  1. documentele care emană de la o autoritate sau oficiale în legătură cu jurisdicția statului, inclusiv cele care provin de la un funcționar al unei instanțe sau executor judecătoresc;
  2. documente administrative;
  3. acte notariale;
  4. însemnelor oficiale, cum ar fi înregistrarea mărcii; vize, confirmând o anumită dată; certificată prin semnătura pe documentul nu este certificată de notar.

Cu toate acestea, prezenta convenție nu se aplică:

  1. documentele executate de către agenții diplomatici sau consulari;
  2. documente administrative care se ocupă în mod direct cu operațiuni comerciale sau vamale.

Fiecare stat contractant scutește de supralegalizare actele la care se aplică prezenta convenție și care trebuie să fie prezentate pe teritoriul său. Prin legalizarea în sensul prezentei convenții înseamnă numai formalitatea prin care agenții diplomatici sau consulari ai țării în care documentul urmează să fie prezentat, pentru a verifica autenticitatea semnăturii, calitatea în care semnatarul documentului, și, dacă este cazul, autentificarea de imprimare, sau ștampila care poartă documentul.

Singura formalitate care ar putea fi necesare pentru a certifica autenticitatea semnăturii, calitatea în care semnatarul documentului, și, dacă este cazul, sigiliul sau ștampila pe care îl poartă, este adăugarea articolului 4 din Apostilei de către autoritatea competentă a statului în care acest document a fost realizat.

Cu toate acestea, formalitatea menționată în paragraful precedent nu poate fi necesară, în cazul în care se produce legile, reglementările sau practicile în vigoare în statul documentul sau un acord între două sau mai multe state contractante au abolit sau simplificate aceasta, sau scutește actul de legalizare.

Prevăzută în primul paragraf al articolului 3 apostila pe document sau pe o foaie separată atașată documentului; acesta trebuie să fie conforme cu modelul anexat la prezenta convenție.

Cu toate acestea, poate fi într-o limbă oficială a autorității emitente. Disponibil în aceasta poate fi, de asemenea, într-o a doua limbă. Titlul "Apostilă (Convenția de la Haye du 5 Octobre 1961)" se acordă în franceză.

Certificatul se eliberează la cererea semnatarului sau a oricărui alt deținător al documentului.

Umplut în mod corespunzător, certifică autenticitatea semnăturii, în care persoana care semnează hârtie, și, dacă este cazul, identitatea sigiliului sau a ștampilei aplicată pe document.

Semnătura, sigiliul și ștampila pe certificat sunt scutite de orice certificare.

Fiecare stat contractant va desemna prin referire la funcția lor oficială, autoritățile care sunt competente să emită certificatul menționat la primul paragraf al articolului 3.

Acesta notifică desemnarea Ministerului Afacerilor Externe al Olandei în momentul depunerii instrumentului de ratificare sau de aderare, ratificarea sau declarația sa de prelungire. Acesta va notifica Ministerul cu privire la orice modificare a autorităților desemnate.

Fiecare dintre autoritățile desemnate în conformitate cu articolul 6 trebuie să țină un registru sau cartotecă în care se înregistrează certificatele emise, specificând:

  1. numărul de serie și data certificatului;
  2. Numele persoanei care semnează documentul publică și calitatea în care acesta a acționat, sau, în cazul documentelor nesemnate - autoritatea care a aplicat sigiliul sau ștampila.

La cererea oricărei persoane interesate, autoritatea, a emis certificatul verifică dacă acesta a făcut în înregistrarea mențiunilor înscrise în registru sau din carte.

Fiecare stat contractant ia măsurile necesare pentru a se asigura că agenții săi diplomatici sau consulari nu produc legalizarea, în cazurile în care prezenta convenție prevede scutirea de impozit.

Prezenta convenție este deschisă spre semnare de către statele reprezentate la noua sesiune a Conferinței de la Haga de drept internațional privat și Islanda, Irlanda, Liechtenstein și Turcia.

Ea va fi ratificată, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.

Prezenta convenție va intra în vigoare în a șaizecea zi după depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare avute în vedere în al doilea paragraf al articolului 10.

Pentru fiecare stat semnatar va ratifica ulterior, acesta va intra în vigoare în a șaizecea zi după depunerea instrumentului său de ratificare.

Orice stat care nu este menționată la articolul 10 poate adera la prezenta convenție după intrarea sa în vigoare în conformitate cu primul paragraf al articolului 11. Instrumentul de aderare va fi depus la Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.

Aderarea este într-adevăr numai în relațiile dintre statul care aderă și statele contractante care nu au ridicat obiecții cu privire la aceasta în termen de șase luni de la primirea notificării prevăzute la alineatul „d“ al articolului 15. Notificarea astfel de obiecții trimise Ministerului Afacerilor Externe al Olandei.

Convenția va intra în vigoare între statul care aderă și statele care au ridicat nici o obiecție împotriva aderării sale în a șaizecea zi după expirarea termenului de șase luni, menționate în paragraful precedent.

La momentul semnării, ratificării sau aderării, orice stat poate declara că prezenta convenție se va extinde la ansamblul teritoriilor pe care le reprezintă la nivel internațional, sau la unul sau mai multe dintre ele. Această declarație este considerată a fi valabilă de la data intrării în vigoare a Convenției pentru statul respectiv. În viitor, Ministerul Afacerilor Externe al Olandei va fi notificat cu privire la orice astfel de prelungire.

Atunci când declarația de extindere este făcută de către un stat care a semnat și ratificat Convenția, Convenția va intra în vigoare pentru teritoriile indicate în conformitate cu dispozițiile articolului 11. În cazul în care declarația de extindere este făcută de către stat să adere la convenție, Convenția va intra în vigoare în ceea ce privește specificate în aceasta zone, în conformitate cu dispozițiile articolului 12.

Prezenta convenție este valabilă timp de cinci ani de la data intrării sale în vigoare, în conformitate cu primul paragraf al articolului 11, inclusiv în ceea ce privește statele care l-au ratificat sau au aderat la ea ulterior.

În cazul în care Convenția este denunțată, acțiunea sa este prelungită în mod tacit la fiecare cinci ani. Ministerul Afacerilor Externe al Olandei va fi notificat de denunțare cu cel puțin șase luni înainte de expirarea perioadei de cinci ani.

Denunțarea poate fi limitată la unele teritorii cărora li se aplică Convenția.

Denunțarea nu va avea efect numai în ceea ce privește statul care a notificat-. Convenția va rămâne în vigoare pentru celelalte state contractante.

Ministerul Afacerilor Externe al Olandei va notifica statelor menționate la articolul 10, precum și statele în curs de aderare, în conformitate cu dispozițiile articolului 12:

  1. notificările menționate la al doilea paragraf al articolului 6;
  2. semnăturile și ratificările menționate la articolul 10;
  3. Data intrării în vigoare a prezentei convenții, în conformitate cu dispozițiile din primul paragraf al articolului 11;
  4. aderările și obiecțiile menționate la articolul 12 și data intrării în vigoare a aderării;
  5. extensiile prevăzute la articolul 13 și data intrării sale în vigoare;
  6. denunțările menționate la al treilea paragraf al articolului 14.

Drept care subsemnații, pe deplin autorizați în acest scop, au semnat prezenta convenție.

Anexa la Convenție

apostilare probă

Apostila este un pătrat cu laturile de cel puțin 9 cm.

Convenția de la Haga din 5 octombrie 1961, biroul de traducere juridică, GSL

  1. Australia
  2. Austria
  3. Azerbaydzan *
  4. andorra
  5. Albania *
  6. Antigua și Barbuda
  7. Argentina
  8. Armenia *
  9. Bahamas
  10. Barbados
  11. Belize
  12. Belarus *
  13. Belgia
  14. Bulgaria *
  15. Bosnia și Herțegovina *
  16. Botswana
  17. Brunei Darussalam
  18. Marea Britanie
  19. Ungaria *
  20. Venezuela
  21. Grenada
  22. Grecia
  23. Israel
  24. Irlanda
  25. Islanda
  26. Spania
  27. Italia
  28. Kazahstan *
  29. Cipru *
  30. China (numai Hong Kong)
  31. China (numai Macao)
  32. Columbia
  33. Letonia *
  34. Lesotho
  35. Liberia
  36. Lituania *
  37. Liechtenstein
  38. Luxemburg
  39. Mauritius
  40. Macedonia *
  41. Malawi
  1. Malta
  2. mh
  3. Mexic
  4. Monaco
  5. Namibia
  6. Olanda
  7. Niue
  8. noua Zeelanda
  9. Norvegia
  10. Panama
  11. Portugalia
  12. România
  13. România *
  14. Salvador
  15. Samoa
  16. San Marino
  17. Swaziland
  18. Seychelles
  19. vc
  20. Sf. Kitts și Nevis
  21. Cenis Lucia
  22. Serbia și Muntenegru *
  23. Slovacia *
  24. Slovenia *
  25. Surinam
  26. statele Unite ale Americii
  27. Tongo
  28. Trinidad-Tobago
  29. Turcia
  30. Ucraina *
  31. Fiji
  32. Finlanda
  33. Franța
  34. Germania
  35. Croația *
  36. Republica Cehă *
  37. Elveția
  38. Suedia
  39. Estonia *
  40. Africa de Sud
  41. Japonia

* În conformitate cu articolul 3 din Convenția de la Haga privind apostila documente nu pot fi necesare, deoarece prevederile tratatelor și convențiilor încheiate de România cu țările de mai sus, să elimine legalizarea.

În conformitate cu articolul 13 din Convenția de la Haga din 08.21.1961 și 21.02.1965, guvernul britanic a făcut o cerere de prelungire a Convenției de la următoarele teritorii:

  1. jerseu
  2. Beyliuik Garnoi
  3. Insula Maine
  4. Bermudas
  5. Zona Antarcticii britanice (în disputa cu Argentina)
  6. Insulele Cayman
  7. Insulele Falkland (în disputa cu Argentina)
  8. Gongong
  9. Montserrat
  10. St Helens
  11. Insulele Turks și Caicos
  12. Insulele Virgine