Conceptul de cetățenie a România

Acestea se bazează pe înregistrarea juridică a relațiilor de cetățenie și-a exprimat, în primul rând, în normalizarea lor juridică generală și, pe de altă parte, în înregistrarea juridică individuală a cetățeniei fiecărei persoane.

raționare legală generală este că statul ustanavlivaetosnovaniya legea pe care o persoană este recunoscută ca cetățean al statului, achiziționarea și încetarea cetățeniei a bazei, pentru a aborda aceste probleme.

În ceea ce privește cetățenia fiecărei persoane oformlyaetsyadokumentami legal care să confirme cetățenia. Aceste documente sunt pașaport rusesc, certificatul de naștere, un document care conține o trimitere la cetățenie. [92] Statul înregistrează, de asemenea, astfel de acte de stare civilă, nașterea și moartea a cetățenilor săi.

Relații de cetățenie durabilă este că acestea sunt permanente, de obicei, durează de la naștere până la moarte a cetățeanului, să se stabilească o procedură specială de reziliere a acestora, rezilierea nu este permisă în mod unilateral cetățean. Încetarea relației dvs., la cererea unui cetățean necesită consimțământul statului, întocmită în actul individual respectiv autorizate de acest organism.

Definiția cetățeniei în Legea federală ca o conexiune umana la starea, vyrazhayuscheysyav totalitatea drepturilor și obligațiilor lor reciproce, a inaugurat un nou concept de relația dintre individ și stat.

în primul rând, ca un drept al omului suveran de a fi un cetățean al statului, să fie sub protecția și patronajul său, au garanția drepturilor, libertăților și intereselor legitime;

în al doilea rând, ca un drept suveran al statului român pentru a determina cercul cetățenilor săi, să decidă asupra unor aspecte de achiziție și de încetare a cetățeniei, să dezvolte și să adopte legislația privind cetățenia;

În al treilea rând, ca fiind cea mai importantă caracteristică a oricărui stat și elementul său de suveranitate;

În al patrulea rând, ca instituție constituțională și legală.

Astfel, în conformitate cu cetățenia a însemnat o conexiune lung, stabil juridic între persoana și statul, în virtutea căruia persoana care face obiectul suveranității statului; o persoană are drepturi, libertăți, obligații urs, precum și statului în raport cu el, este sub protecția și patronajul statului, atât în ​​interiorul cât și în afara țării.

Durata acestei legături constă în faptul că un cetățean, ca regulă, toată viața este într-o stare cu statul de cetățenie.

Stabilitatea comunicării se exprimă în continuitatea sa și indiferent în cazul în care cetățeanul - în țară sau în străinătate (chiar permanent trăiesc acolo).

Natura juridică a acestei legături este predeterminată de faptul că relația dintre individ și statul se bazează pe prevederile legale, adoptarea pe care statul stabilește intervalul cetățenilor săi, drepturile și obligațiile reciproce ale părților.

Pe baza celor de mai sus, putem formula noțiunea de cetățenie ca un statut juridic (în sens subiectiv) - o continuă a relațiilor bilaterale juridice între individ și stat.

Un set de norme juridice care reglementează relațiile sociale legate de cetățenie, formează institutul constituțional-juridic (cetățenie în sensul obiectiv). Prevederile sale sunt constituționale în natură, datorită importanței care reglementează relațiile sociale.

Cetățenia se bazează pe ideile dominante, fundații de bază (principii), care au primit fixare legală în Constituție și Legea cu privire la cetățenia România.