Atunci când în Rusia au existat patronimic și de ce

Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au dat nume. Deoarece numele sunt adesea potrivite pentru a distinge o persoană de la un alt nume adăugat al zonei în care acest om a venit de la. Și acest lucru este tipic nu numai pentru Rusia, ci pentru întreaga lume. Este suficient să amintim nume precum Diogen Sinopsky, Isus din Nazaret (Yeshua Ha Nozri), Nikolay Mirlikiysky, Sergiy Radonezhsky. Ca o caracteristică suplimentară, care permite să se distingă o persoană de alta isstari utilizate porecle. Împreună cu porecle sunt de multe ori adaugă - fiul unui astfel, de exemplu, Serghei Petru, fiul (sau Petrov). Ulterior, format din acest nume. De exemplu: fiul lui Petru - Petrov. Același proces a fost în alte țări: Hassan Abdurrahman ibn Khattab, Otto von Bismarck (german Otto von Bismarck.). De fapt - a fost numele de mijloc al omului.

Formularul patronim pe „-ich“ a fost valabil și în Rusia antica (cronicile confirma cu secolul al X). Deci, ar putea aborda reciproc și prinții și nobili și pe guvernatorii și oamenii obișnuiți. Aceasta pune accentul pe relația dintre oameni tatălui său. Cu toate acestea, forma pe „-ich“ a avut o largă circulație.

Pornind din secolul al XV-lea, în leșești patronim cu forma „-ovich“ ( „-evich“) sunt distribuite pe scară largă. Și astfel se pot contacta reciproc doar oameni nobili. Muritorii simplele nu li sa permis să folosească astfel de patronymic. denumire patronim la "-ovich" (-evich) a fost considerat un privilegiu special. Un simplu muritor un astfel de drept ar putea fi acordat regelui personal pentru realizările lor deosebite. Oamenii care au acest privilegiu, a devenit cunoscut sub numele de „eminent“.

În „tabelul de grade“ a lui Petru I și „pictura birocratică“, Ecaterina a II-a fost montat strict modul de utilizare a diferitelor forme de nume de mijloc ( „-ovich“, „Femeie“), în funcție de rang oficial (clasa).

Pornind de la XVIII și XIX apel patronimic în România a început să se răspândească în rândul intelectualității, ca purtător al culturii. După abolirea iobăgiei, numele și patronimicul a început să folosească foștii iobagi.