atenuare obligatorie a pedepsei - condamnare

Ghidându-se după principiile generale ale condamnare, instanța este obligată să aleagă pedeapsa în limitele prevăzute de articolul din Codul penal, în conformitate cu care a calificat crima. Cu toate acestea, regula generală există o excepție, care permite posibilitatea de a desemna o pedeapsă mai ușoară decât cea specificată în lege. Această excepție este stabilită pentru acele cazuri în care pedeapsa în el de numire în măsura permisă de lege prea strict, în mod evident nedrept.

În consecință h. 1 lingura. 64 al Curții Penale în circumstanțe excepționale, legate de obiectivele și motivele infracțiunii, rolul agresorului, comportamentul său în timpul sau după crima, precum și cu sprijinul activ al dezvăluirii crimei grup participant al infracțiunii, poate numi o pedeapsă sub limita inferioară prevăzută de articolul corespunzător din Codul penal, pentru a desemna o formă mai ușoară de pedeapsă decât prevăzut sancțiuni articol pentru care a calificat crima, sau de a folosi o formă suplimentară de pedeapsă. Mai moale, prin urmare, poate fi orice pedeapsă, care în aparență și mărimea pedepsei mai moale, articolul sancțiuni al legii. În același timp, legea nu permite numirea pedepsei sub limita inferioară a înlocuirii principalelor măsuri de pedeapsă, precum și atenuarea sancțiunilor suplimentare.

Practica judiciară din ultimii ani arată că, atunci când condamnarea sub limita inferioară ia în considerare circumstanțele referitoare nu numai la crima, dar, de asemenea, la persoana vinovată. Printre acestea din urmă sunt cele mai comune, cum ar fi pocăință sinceră, pentru a contribui la rezolvarea crimei, asista victimele după crimă, precum și repararea benevolă a prejudiciului.

În cazurile în care persoana a fost găsit vinovat de jurați, dar de clemență specială merită, pedeapsa este atribuită lui de regulile de condamnare în circumstanțe excepționale - o pedeapsă mai ușoară decât cea prevăzută pentru infracțiunea (articolul 64 din Codul penal.).

Atunci când condamnarea o persoană recunoscută de jurați condamnați pentru o infracțiune, dar merită clemenței, a reprezentat circumstanțele atenuante și agravante (art. 61 și 63 din Codul penal). În cazurile în care persoana este recunoscută de juratilor merită de clemență specială, numai circumstanțele atenuante (art. 61 din Codul penal).

Formalizarea pedeapsa este după cum urmează: pentru perioada de pregătire pentru o crimă și dimensiunea pedepsei nu poate depăși jumătate din termenul maxim sau dimensiunea pedepsei mai severe, în conformitate cu articolul relevant (parte a articolului) din Codul penal pentru infracțiunea în sine; pentru timpul crimei și a încercat mărimea pedepsei nu poate depăși trei sferturi din maximul sau valoarea cea mai strictă pedeapsa prevăzută de articolul corespunzător (parte a articolului) din Codul penal pentru infracțiunea în sine; pentru prepararea unei infracțiuni și a încercat infracțiunea se impune pedeapsa cu moartea și închisoare pe viață (hh. 2-4 Art. 66 din Codul penal).