Articolul 1 din Legea „Cu privire la insolvență (faliment)“ cu comentarii

1. În conformitate cu Codul civil al România prezenta lege federală stabilește baza pentru recunoașterea debitorului insolvabil (faliment), reglementează procedura și condițiile pentru punerea în aplicare a măsurilor de prevenire a insolvenței proceduri (faliment) și condițiile de procedurile aplicate în cazul falimentului, precum și alte relații, care rezultă din incapacitatea debitorului de a satisface pe deplin pretențiile creditorilor.

2. Prezenta lege federală se aplică în cazul persoanelor juridice, care pot fi recunoscute ca insolvabil (faliment), în conformitate cu Codul civil al România.

3. Relațiile legate de insolvabilitate (faliment) a cetățenilor, inclusiv întreprinzătorii individuali, sunt reglementate de prezenta lege federală. Regulile care guvernează insolvența (faliment) a cetățenilor, inclusiv întreprinzătorii individuali, și sunt cuprinse în alte legi federale se pot aplica numai după efectuarea de modificări și completări corespunzătoare la Legea federală prezent.

4. În cazul în care un tratat internațional de România prevede alte reguli decât cele prevăzute de Legea federală prezent, normele tratatului internațional din România.

5. reglementat de prezenta lege relații federale cu participarea persoanelor străine în calitate de creditori, se aplică prevederile prezentei legi federale, cu excepția cazului în care se prevede altfel printr-un tratat internațional din România.

6. Deciziile instanțelor străine cu privire la insolvabilitate (faliment) sunt recunoscute pe teritoriul românesc, în conformitate cu tratatele internaționale ale României.

În lipsa tratatelor internaționale decizii ale României de instanțe străine cu privire la insolvabilitate (faliment) sunt recunoscute pe teritoriul România, pe baza de reciprocitate, cu excepția cazului în care se prevede altfel prin lege federală.

1. Legislația cu privire la insolvabilitate (faliment) este un sistem complex de norme juridice cuprinse nu numai în Legea federală „Cu privire la insolvență (faliment)“, dar și în alte acte normative.

Baza sistemului de reglementare juridică a unei neconcordanțe (faliment) sunt prevederile Codului civil din România (faliment) a întreprinzătorilor individuali (articolul 25) și persoanele juridice (Art. 65); Codul nu include norme care reglementează insolvența (faliment) a cetățenilor care nu sunt întreprinzători individuali, dar lipsa unei relații pozitive de date de control nu înseamnă o interdicție privind exercitarea unui astfel de control a altor legi federale.

În plus, multe dintre prevederile Codului civil, cu toate că nu afectează în mod direct problemele de faliment, sunt cruciale pentru o gamă largă de aspecte-cheie care decurg din insolvență (faliment) a persoanelor juridice. Se ocupă cu reglementările care guvernează, de exemplu, forma juridică de organizare a persoanelor juridice, dreptul de proprietate și alte bunuri drepturi ale relației obligații, întrebări de răspundere pentru încălcarea obligațiilor, procedura de încheiere, modificarea și rezilierea contractelor, și altele.

Astfel, în sistemul de reglementare juridică a unei neconcordanțe (faliment) a participanților cifra de afaceri proprietate act de reglementare centrală este Legea federală „Cu privire la insolvență (faliment)“, în pregătirea și adoptarea care a fost găsit în dorința generală de a prevedea posibilitatea unei reglementări cuprinzătoare a relațiilor corespunzătoare. Cu toate acestea, în unele cazuri, acest lucru nu a fost posibil datorită specificității anumitor grupuri de relații, care necesită reglementarea prea detaliată, care să depășească reglementarea subiectului Act. Prin urmare, în astfel de situații, a permis adoptarea altor legi federale și alte acte normative. Cu toate acestea, rețineți că toate aceste cazuri, precum și nivelul actului normativ corespunzător indicat în mod direct în textul din Legea privind falimentul.

Astfel, rolul debitorului pentru care ar putea fi inițiată de procedura de insolvență (faliment), efectuat orice organizație comercială, cu excepția întreprinderii de stat: un parteneriat de afaceri (total sau limitat), societate de afaceri (cu răspundere limitată, cu responsabilitate suplimentară sau de stoc), cooperativă de producție, de stat sau întreprinderi municipale unitare, bazate pe dreptul de afaceri.

Printre organizațiile non-profit insolvabile (faliment), ar putea fi luate în considerare doar cei care acționează sub forma juridică a unei cooperative de consum sau de fonduri de caritate sau alte. Falimentul alte organizații non-profit sunt excluse.

În același timp, aceasta nu pierde relevanța problema fezabilitatea extinderii gamei de entități care pot fi supuse faliment din cauza unui număr de organizații non-profit: asociații și uniuni de persoane juridice, organizații non-guvernamentale, comerț și industrie, etc. - care nu sunt angajate în activitatea de întreprinzător.

6. Regulamentul de insolvabilitate (faliment) a cetățenilor, inclusiv a celor care nu sunt întreprinzători individuali, ar trebui să fie efectuate în modul prevăzut de Legea falimentului (Capitolul X). Normele de faliment cetățenilor care urmează să fie aplicate în cazul insolvabilității (țărănești) ferme private și întreprinzători individuali.

Legiuitorul a considerat că este necesar să se asigure drepturile și interesele legitime ale cetățenilor pentru a da la prevederile insolvabilității (faliment) cetățenilor de importanță deosebită în ceea ce privește alte legi federale, dacă legile federale adoptate după adoptarea Legii cu privire la faliment, se va modifica reglementarea juridică a raporturilor legate de insolvența (faliment) a cetățenilor, aplicarea lor va fi posibilă numai după efectuarea de modificări corespunzătoare în textul Legii falimentului.

7. Legea falimentului (pp 4 -... 6 Articolul 1) definește raportul cuprinse în normele și dispozițiile de drept internațional privat sale.

Principiile fundamentale ale raportului de drept intern și dreptul internațional privat instituit de Constituția România. conform căruia „principiilor și normelor de drept internațional general recunoscute și tratatele internaționale la care România este parte integrantă a sistemului său juridic“ (v. 15).

Prin urmare, reglementarea raporturilor legate de insolvență transfrontalieră, ar trebui să fie realizată prin adoptarea unei legi federale separat, pe baza prezentei legi model privind insolvența transfrontalieră.