Acțiunea contractului de asigurare (de viață, intrarea în vigoare, prelungire)

În cazul în care contractul de asigurare intră în vigoare?

Principiile de bază și funcționarea contractului de asigurare regulile de oricare dintre zonele de risc reglementate de o lege de asigurare federale. precum și procedura de executare prevăzută de către Ministerul Finanțelor și Banca Centrală a România. Aceste standarde setați următorii parametri:

• contractul de asigurare poate deveni efectivă numai în cazul în care ambele părți la acord convin de comun acord cu termenii relației stabilite în contract;
• termenii contractului nu poate contrazice legea federală;
• condițiile contractului de asigurare nu pot include pasive de asigurare, în mod evident impracticabile pentru asigurător;
• la semnarea acordului, ambele părți sunt obligate să-l realizeze în întregime;
• orice acord de asigurare majoră trebuie să se supună unei proceduri de înregistrare în organele federale de reglementare, adică Banca Centrală a Federației Ruse;
• perioada de contract de asigurare nu poate fi limitată;
• contractul de asigurare începe de la data emiterii politicii emise. care se acordă numai după o plată în avans.

Prelungirea contractului de asigurare

Toate contractele standard și individuale de asigurare pot fi împărțite în trei tipuri principale:

Primul tip de contract se caracterizează printr-o anumită perioadă de funcționare. Ie în contract, există un punct de condițiile, care specifică în mod clar perioada de timp de funcționare a obligațiilor părților, precum și responsabilitatea reținute pentru integritatea performanței lor. Astfel de acorduri sunt utilizate în asigurări auto, asigurări de proprietăți rezidențiale, responsabilitatea individuală și private, și așa mai departe. D. Aceste acorduri au posibilitatea de a relua, dar numai în cadrul noului acord deja.

Al doilea tip nu are un termen specific acțiunii sale. așa cum este indicat în contractul de asigurare. Astfel de relații longiruyutsya și pot fi oprite automat numai atunci când una dintre părți. Un exemplu de o astfel de relație sunt pensii și asigurări de sănătate.

specii tritiului are o serie de dificultăți în punerea în aplicare, însoțite de o serie de condiții complexe. Prelungirea contractului de asigurare, în acest caz, poate fi fie obligatorie sau procedură opțională. Termenul minim al acordului poate fi indicată în cursul căreia obligațiile părților acționează, și nu pot fi oprite până în momentul în care una dintre părți, din motive obiective, nu va fi în măsură să le îndeplinească.

Un alt punct interesant este faptul că, în aceste acorduri perioada de asigurare poate fi specificat ca un ghid dur și poate fi reînnoită fără a modifica celelalte obligații ale părților, atâta timp cât riscul este epuizat. De asemenea, principalul motiv pentru introducerea de urgență poate servi ca una dintre condițiile acordului.

O astfel de practică juridică este utilizată în domeniul acordurilor speciale și se aplică numai o singură dată condițiile sau efectuarea de lucrări și furnizarea de servicii asociate cu un risc crescut pentru mediu și societate complexe sistemice:

• transportul de mărfuri și persoane;
• asigurări private de sănătate în momentul procedurilor complexe;
• activități turistice;
• fabricarea, depozitarea și vânzarea de clasă mare pericol de substanțe.

Astfel, actuala legislația românească protejează în mod esențial interesele asiguratului și monitorizează activitățile asigurătorului. Astfel de subtilități de reglementare provoca riscuri semnificative care urmează să fie asigurate, și, prin urmare, sub rezerva o atenție sporită din partea autorităților de supraveghere, ceea ce reduce în mod semnificativ posibilitatea de manipulare și fraudă în acest domeniu. O distincție între obligațiile în condițiile păstrează eficacitatea altor obligații prevăzute în contractul de asigurare a riscurilor.