Super-ego - o

* * *
- concept. utilizate în literatura analitică pentru a desemna una dintre părțile psihicului sau instanțe. Structura de personalitate.

În „Eu și El“ (1923), Freud a identificat trei componente structurale ale aparatului psihic: Este, eu și superego. În această lucrare el a folosit pentru prima dată termenul de «uber-Ich», tradus în limba română ca supraeul. În cazul în care publicarea operelor lui Freud in limba germana «uber-Ich» a fost indicată de termenul «super-ego». Mai târziu, în publicarea literaturii psihanalitice unui vorbitor de limba engleză în limba rusă termenul englezesc „Supraeul a“ jocul a început ca „supraeul“ și „superego.“

În prezent, diverse publicații ale vorbitori de limbă rusă germană «uber-Ich» și limba engleză «super-ego» sunt tratate ca echivalente, rezultând în unele publicații prezentat conceptul de super-ego-ul, în timp ce celălalt - super-ego. Ambele concepte sunt același înțeles.

Freud a pornit de la faptul că apariția uber-Ich, adică, noi (în comparație cu El și I), instanță în mintea copilului, este asociat cu distrugerea complexului Oedip. Mulți psihanalisti contemporani cred că formarea supraeului începe la o vârstă mai tânără a copilului, pe scena de pre-oedipiană de dezvoltare. Într-un fel sau altul formarea supraeului este important stadiu infantil de dezvoltare, au un impact semnificativ asupra gândirii și a comportamentului unui adult.

* * *
(Limba latină pentru „super-ego“.) - în sistemul de psihanaliza - o entitate psihică asociată cu comportamentul etic al persoanei responsabile de standardele pe care le adoptă un comportament. Miercuri Id-ul.

* * *
conform teoriei lui Freud psihanalitica, identitatea subsistemului psihologic, ghidat de cerințele de conștiință, datoria și responsabilitatea, și care servește drept control moral și evaluarea morală a activităților individuale. În cazul unor divergențe de evaluările sale la cerințele celorlalte două id-podsistem- și ego-ul apare un conflict intrapersonal.