Rezoluția vasRumyniyaot n plenum 63 (eds
1. În conformitate cu paragraful 1 al articolului 5 din Legea privind obligațiile de faliment se referă la plățile curente, în cazul în care apar după data cererii de declarare a debitorului în stare de faliment, adică data determinării acestei.
Instanțele în aplicarea acestei dispoziții trebuie să se țină seama de faptul că, în temeiul articolului 2 din Legea privind falimentul în conformitate cu angajamentul financiar în sensul Legii se referă la obligația debitorului de a plăti creditorului o anumită sumă de bani pentru tranzacții de drept civil și (sau) alte motive prevăzute de Codul civil român (în continuare - Codul civil), legislația bugetului România (în legătură cu furnizarea entității de credit bugetar emitent de stat sau municipale garanții, etc.).
Astfel, după cum plata curentă poate fi calificată decât obligație care implică utilizarea banilor ca mijloc de plată, mijloacele de rambursare a unei datorii monetare.
2. În temeiul celui de al doilea paragraf al articolului 5 § 1 din Legea cu privire la faliment a apărut după începerea creanțelor faliment creditorilor privind plata bunurilor livrate sau a serviciilor prestate și lucrările executate sunt curente.
În sensul acestei reguli sunt orice cerere actuală pentru plata de bunuri, lucrări și servicii livrate, executate și prestate după începerea procedurii de faliment, inclusiv executarea contractelor încheiate înainte de data cererii de declarare a debitorului în stare de faliment.
Obligația contractuală care necesită introducerea periodică a plății debitor pentru utilizarea de proprietate (contracte de leasing, leasing (cu excepția răscumpărării)), continuarea furnizării de servicii (contracte de depozitare, furnizarea de utilități și servicii publice de comunicații, contracte pentru întreținerea registrului de valori mobiliare, etc.) și de aprovizionare prin intermediul rețelei de conectare de energie electrică sau termică, gaze, petrol și produse petroliere, apă, alte mărfuri (pentru cantitatea efectiv primită de mărfuri, în conformitate cu datele contabile) sunt cerințele actuale ale țiilor de plată pentru acele perioade de timp în care au trecut după deschiderea procedurii falimentului.
Cerințele pentru plata dobânzii pentru utilizarea fondurilor împrumutate (de credit) care rezultă din obligațiile financiare rezultate după acceptarea unei cereri de faliment, sunt plățile curente.
5. Pentru a decide plăți de calificare la bilete la ordin ca instanțele curente trebuie să aibă în vedere faptul că obligația emitentului de a plăti o sumă de bani, factura certificat de schimb (inclusiv emise după depunerea), rezultă din emiterea de bilete la ordin.
Obligația de a plăti factura acceptorul este considerată a fi apărut din momentul acceptării. În cazul în care acceptarea nu este datată, în scopul de a se califica obligații acceptor de numerar ca și plata curentă ar trebui să se bazeze pe data emiterii facturii până la dovada data acceptării.
În cazul în care plata unui proiect de lege emis la data de deschidere a cazului de faliment debitorului-maker, cu condiția ca toate sau o parte din suma proiect de lege de către Laval și garantul a plătit factura după această dată, cerința ca garantul impotriva debitorului-maker pentru care el a devenit garant nu este curent plată și sunt incluse în registrul creanțelor creditorilor.
În acest caz, instanțele ar trebui să ia în considerare faptul că, în virtutea paragrafului 2 al articolului 64 din Legea privind falimentul debitorului procedura de control de monitorizare pot efectua tranzacții legate de emiterea de garanții, numai cu acordul administratorului temporar, exprimat în scris. Astfel, acordul de garantare încheiat în cadrul procedurii de supraveghere cu încălcarea acestei reguli poate fi infirmată de cerere administrator temporar (al doilea paragraf de la punctul 1 al articolului 66 din Legea).
7. În cazurile în care a fost furnizată o garanție bancară în temeiul obligațiilor care se nasc înainte de data de deschidere a cazului de faliment debitorului-principalul obligat și garantul să plătească beneficiarului suma prin care garanția a fost emisă după această dată, instanțele ar trebui să pornească de la faptul că cerința pentru garant debitor-principal pentru rambursarea acestei sume nu se aplică plăților curente și sunt incluse în registrul creanțelor creditorilor.
8. La rezilierea contractului, a căror funcționare a fost furnizată de către creditor înainte de inițierea cazului de faliment, inclusiv în cazul în care o astfel de reziliere a avut loc la inițiativa creditorului în legătură cu încălcarea admisă a debitorului, toate exprimate în bani creditorului către debitor se califică în scopul Legii falimentului ca cerințele care trebuie incluse în registrul creanțelor creditorilor.
În special, în cazul în care creditorul înainte de inițierea cazului de faliment debitorul a făcut un acord preliminar cu privire la plata, creanța creditorului la întoarcerea sa în legătură cu încetarea prezentului acord nu se aplică plăților curente, indiferent de data dizolvării sale.
10. Data dăuna creditorului pentru debitor care poartă răspundere în conformitate cu articolul 1064 din Codul civil, recunoaște data apariției obligației de a compensa daunele în scopul de a se califica ca pe un curent de plată, indiferent în ce interval de timp va lua calcul dimensiunea daune sau intră în juridică cu caracter obligatoriu hotărâre judecătorească care să confirme faptul daunelor și răspunderea debitorului.
11. Pentru a decide dacă să se califice drept cerințele actuale de plată privind aplicarea sancțiunilor pentru încălcarea obligațiilor (repararea prejudiciilor cauzate de eșecul sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor, o penalizare și de interes pentru utilizarea abuzivă a banilor imprumutati), instanțele ar trebui să ia în considerare următoarele.
Cerințe privind aplicarea sancțiunilor pentru încălcarea pasivelor, referitoare la contul curent, urmați soarta acestor obligații.
Cerințe privind aplicarea sancțiunilor pentru încălcarea obligațiilor monetare care urmează să fie incluse în registrul creanțelor creditorilor nu sunt plăți curente. În sensul alineatului 3 al articolului 137 din Legea falimentului, aceste cerințe se înregistrează separat în registrul creanțelor creditorilor și care urmează să fie îndeplinite după rambursarea sumei principale a datoriei și a dobânzilor datorate. Aceste cerințe în temeiul alineatului 3 al articolului 12 din Legea nu sunt luate în considerare în scopul determinării numărului de voturi la adunarea creditorilor.
12. Instanțele ar trebui să țină cont de faptul că transferul dreptului de a pretinde într-o altă persoană, prin cesiune sau prin lege (paragraful 1 al articolului 382 din Codul civil) nu modifică statutul de cerințe în ceea ce privește calificările, în conformitate cu articolul 5 din Legea privind falimentul (în special, , trecerea la garanție, care a efectuat obligația garantată prin garanție, drepturile creditorului în temeiul acestei obligații în temeiul alineatului 1 al articolului 365 din Codul civil, în tranziția către asigurător a drepturilor asigurate la daune (subrogație), în conformitate cu articolul 965 din Codul civil).
13. De la instituirea unui regim favorabil special pentru plățile curente se datorează în principal necesității de a oferi finanțare pentru costurile de faliment, care au luat naștere înainte de inițierea procedurii de faliment, și care urmează să fie incluse în registrul de cerința creanțelor creditorilor (cerința înregistrată) nu poate ulterior dobândi statutul de cerințele actuale.
În acest sens, în special, din moment ce în temeiul articolului 414 GKRumyniyanovatsiya este un motiv de încetare a obligațiilor existente anterior în caz de încetare a inovației obligația pentru calificarea în conformitate cu articolul 5 din Legea privind falimentul noua obligație monetară în sensul prezentei legi, ar trebui să fie data răspunderii inițiale .
În plus, în cazul în care, după începerea cazului de faliment debitorul va intra într-un acord terț privind transferul persoanei respective o datorie pentru obligațiile care decurg înainte de inițierea cazului de faliment, și în temeiul prezentului acord debitorul ar obliga să plătească acea persoană de bani, aceasta este o cerință pentru plata banilor va fi, de asemenea nu curent și înregistrate.
În cazul în care a fost semnat un contract de închiriere de rambursare și finanțarea furnizată de către locator la locatar înainte de excitarea cazului de faliment al locatarului, locatorul la cerințele locatarului, în funcție de soldul obligațiilor reciproce, se referă la cerințele înregistrate.
14. În cazul în care metoda de executare a hotărârii de a obliga transferul de proprietate către reclamantul pârât în virtutea angajamentelor între ele (de exemplu, în temeiul articolului 398 din Codul civil) a fost modificat pentru a colecta o sumă de bani, aceasta ar trebui să înceapă de la data de calificare în sensul cerințelor relevante, ca și plata curentă obligație rezultă din transferul proprietății.
15. În scopul calificare ca cerințele actuale de plată, pe baza unui acord de reglementare a aprobat-instanță prevede o perioadă, modul și mijloacele de executare a răspunderii suportate (de exemplu, întârzierea sau rate executării sale), ar trebui să fie data apariției obligației.
16. Responsabilitatea pentru rambursarea costurilor (reprezentantului costurilor de serviciu, taxele de stat, etc.) suportate de către persoana în favoarea căreia actul judiciar adoptat, în sensul de calificare ca plată actuală consideră că a apărut de la intrarea în vigoare a actului de justiție pentru recuperarea acestor costuri.
Arbitrajul Curtea Supremă