Prezumția consimțământului din principalele probleme

2. Prezumția consimțământului din principalele probleme ......................... 4

3. Legea privind procedurile și condițiile de transplant ................ ...... ..8

5. Referințe ............................... ... 13

Viața și sănătatea umană este cea mai mare valoare din lume. Medicina este în continuă evoluție și caută noi metode și tratamente care ajuta la lupta impotriva multor boli. Una dintre cele mai eficiente dintre aceste metode este de transplantul de organe. Transplantul de organe ajută pentru a salva viata pacientilor bolnavi terminale, din cauza acestor operațiuni în diferite țări mii de oameni care au fost anterior condamnați la moarte sau invaliditate salvat. Ca o metodă de tratament a transplantului este indicat pentru un număr mare de o varietate de boli, aplicarea sa este de multe ori singura modalitate de a salva viața umană.

De la început, societatea de transplant a stabilit o serie de probleme juridice, medicale și etice, dintre care multe nu sunt rezolvate și acum.

Cât de des în viața lor, mai ales într-un interval relativ scurt, tineri și de dorit, oamenii se gândesc la soarta postumă a lor ochi, piele, ficat, etc. Cum ar fi comandat trupurile lor, să-l întrebi această întrebare în timpul vieții sale? Cine poate prezice răspunsul?

Prezumția consimțământului din principalele probleme

Una dintre problemele care dau naștere la dezbateri intense este conceptul de prezumția de consimțământ pentru donare. Acest lucru înseamnă că fiecare persoană este considerată a fi de acord cu ea, să-l aibă în caz de vătămare gravă sau deces organe incurabile confiscate pentru transplant. Singurul obstacol în calea transplantului poate fi respingerea umană a donării. În diferite țări, procese și tehnologii legiferat de transplant, aceasta oferă o abordare diferită la formarea consimțământului sau refuz.

Dintre sistemele existente în lume, fiecare are propriile sale argumente pro și contra. Prezentate în acest sau alte legi „prezumție“, la figurat vorbind, abuzul de ignoranță umane. Oamenii care nu au nici o idee de transplant și care sunt grave cu privire la problemele de transplanturi de organe in avans stabilirea unor documente speciale (carduri) sau să ia notițe în licențele lor de conducere, pașapoarte și alte documente. Dintre ei în accidente medicii pot afla despre relația omului cu donarea.

Pe de altă parte, se pare că, dacă corpul pacientului nu va fi nici un document, care ar fi înregistrat refuzul său de a fi un donator (nimeni nu știe ce acest document este și modul în care ar trebui să fie), iar în cazul în care vărul său nu știa despre prejudiciul în timp util și Se anunță că, în timpul vieții victimei a declarat opoziția sa de a fi un donator, medicii, dacă este necesar, să efectueze un gard de care au nevoie corpurile. Este necesar să se ia în considerare situația complexă psiho-emoțională, în care rudele defunctului sunt. Posibil ca medicii pot folosi pur și simplu suferința și neputința oamenilor și de a influența adoptarea unei decizii finale.

Din punctul de vedere al cealaltă parte, adică, instituțiile medicale, astfel de acțiuni sunt justificate, ca donatori viitoare vin de obicei la spital trauma departamentul de urgență în stare gravă, uneori, chiar și la cei morți de leziuni cerebrale. Sau creierul moare la scurt timp după livrare la spital. Din punct de vedere al juridice, acești pacienți sunt încă în viață - contractele de inima. Din punct de vedere medical, un astfel de pacient este aproape mort. Se înțelege personalul medical, dar pentru a convinge rudele defunctului este extrem de dificil.

În cazul în care spitalul are un program de recoltare de organe pentru transplant, apoi, după decizia privind apariția morții cerebrale, să amâne prelevarea de organe nu poate - să sprijine activitățile corpului cu moarte cerebrală este foarte scump. După ce toate organele pentru transplant ar trebui să fie în stare bună și organismul la creier decedat are nevoie, de asemenea, o reținere bună. Ar fi eforturi naturale și costuri, dacă ar fi vorba despre tratamentul victimei, dar dacă el e deja mort, la fel de importantă ca regulă, costurile sunt în detrimentul tuturor.

O altă problemă - organele pentru transplant ar trebui să fie luate numai în oameni relativ tineri și sănătoși, organismul care nu a suferit modificări ca urmare a unor boli cronice. Prin urmare, oamenii mor de boli, autoritățile nu iau, și să ia doar victime în accidente și catastrofe. În plus, corpul uman moare destul de repede, iar corpurile mor, de asemenea, de aceea este necesar să se efectueze corpuri de gard cât mai repede posibil. Împreună, acești doi factori conduc la faptul că un număr semnificativ de cazuri rudele nu au timp pentru a afla despre incidentul fatal, iar victima a retras autoritățile, iar el era mort.

Psihologic, baza de conflict de un astfel de sistem de aproximativ donației de luare a deciziilor reprezintă diferența dintre dorința oamenilor abstracte de a dona și punerea în aplicare de pregătire sub formă de vivo înregistrate legal consimțământul reticență subconștientă în a face în viața ta amintire atât de clară a propriei sale moarte vine.

Prezumția de dezacord în acest caz, are o serie de aspecte pozitive. Unul eligibile pentru punerea în aplicare a deciziilor poate fi un semn în pașaportul unui tânăr cu primirea lui de acord sau dezacord pentru a da după moartea sa, propriile lor organisme și țesuturi (sau). Desigur, această formă este discutabilă, laborios și ireprosabil din punct de vedere al unui tânăr - 16 ani este dificil de a înțelege complexitatea și responsabilitatea relației lor cu transplant. Dar nu se poate argumenta cu faptul că aceasta este, cu toate acestea, reprezintă, chiar dacă este imperfectă, dar este o încercare concretă de a clarifica relația omului cu o problemă foarte sensibilă. Desigur, o intrare corespunzătoare în pașaport nu este decizia pe tot parcursul vieții și ireversibilă. Disponibilitatea înregistrărilor frecvent sau rar, în mod conștient sau inconștient face o persoană pentru viață pentru a reveni la această problemă personală pentru el, pentru a corecta decizia sa inițială, adică, în cele din urmă să ia o decizie informată.

Dar un astfel de sistem creează condiții pentru a da drepturi exclusive ale persoanei sau familiei pentru a determina soarta corpului său fizic, asigură protecția integrității fizice a unei persoane după moarte, reduce potențialul criminalizarea acestei ramuri a medicinei, întărește credința omului într-o atitudine decentă la corpul său după moarte. Singura soluție civilizată este in vivo expresia voinței omului.

În acest sens, este important să se modeleze o atitudine publică pozitivă față de donările post-mortem, deoarece nu salvează o viață umană. Transplantul de azi este mai mult de jumătate din toate operațiile chirurgicale și tinde să fie dezvoltarea eficientă și intensivă.

Analiza practica mondială arată că în acest moment nu există nici o tendință predominantă în această chestiune. Este evident că, în primul rând, fiecare cetățean trebuie să determine atitudinea sa proprie la această problemă, și statul, la rândul său, ar trebui să ofere un cadru juridic solid pentru punerea în aplicare a deciziei și de a proteja drepturile cetățenilor.

Acest principiu permite luarea de țesuturi și organe de la un cadavru, în cazul în care persoana decedată sau rudele sale nu și-au exprimat opoziția față de aceasta.

Principiul prezumției de dezacord - este recunoașterea dezacordului umane inițiale cu privire la orice acțiune. Dacă o persoană este de acord să comită presupusele acte, acesta trebuie să-și exprime consimțământul în forma prescrisă.

Condițiile și procedura de transplant

Prezenta lege stabilește condițiile și procedurile pentru transplantul de organe și (sau) țesuturi umane, bazată pe cele mai recente realizări ale științei și a practicilor medicale precum și ținând cont de recomandările Organizației Mondiale a Sănătății.
Transplant (transplant de organe) și (sau) țesut uman este un mijloc de a salva vieți și restabilirea sănătății cetățenilor și nu trebuie să se bazeze pe respectarea legii și drepturile omului, în conformitate cu principiile umanitare consacrate de comunitatea internațională.

Obiectele de transplant ar putea fi inima, plamani, rinichi, ficat, măduva osoasă și alte organe și țesuturi (sau), a căror listă este stabilită de către Ministerul Sănătății din România, împreună cu Academia Română de Științe Medicale.
Prezenta lege nu se aplică organe, țesuturi și părți ale acestora, sunt relevante pentru procesul de reproducere umană, inclusiv țesuturi reproductive (Ovum, sperma, ovare, testicule sau embrioni), precum și de sânge și a componentelor sale.

Îndepărtarea organelor și (sau) țesuturi pentru transplant nu este permis de la un donator viu, care nu a atins vârsta de 18 ani (cu excepția, în cazul transplantului de măduvă osoasă), sau recunoscute în conformitate cu procedura stabilită incapacități.
Eliminarea de organe și țesuturi (sau) nu este permisă în cazul în care se stabilește că ele aparțin persoanei care suferă de o boală periculoase pentru viața și sănătatea destinatarului.
Îndepărtarea organelor și (sau) țesuturi pentru transplant la pacienții care sunt în funcțiune sau altă dependență a destinatarului nu este permisă.
Forțarea orice persoană donator viu la un acord cu privire la îndepărtarea organelor sale și (sau) țesuturi atrage după sine răspunderea penală în conformitate cu legile din România.

Gard și recoltarea de organe și (sau) țesut uman sunt permise numai în unitățile sanitare de stat.
Transplantul de organe și (sau) țesut uman este permisă în instituțiile medicale specializate.
Lista instituțiilor de îngrijire a sănătății, efectuarea de prelevare de probe, pregătirea și transplantul de organe și țesuturi umane (sau), precum și regulile activității lor se aprobă de către Ministerul român al Sănătății, împreună cu Academia Română de Științe Medicale.

Raportul medical cu privire la necesitatea transplantului de organe și țesuturi umane (sau) este dată o consultare a instituțiilor medicale relevante, ca parte a medic, chirurg, anestezist, și, dacă este necesar, a altor medici pe baza instrucțiunilor Ministerului Sănătății din România.

Transplantul de organe și țesuturi umane (sau) se realizează cu acordul scris al destinatarului.
În acest caz, beneficiarul trebuie să fie avertizați cu privire la posibilele complicații pentru sănătatea lui în legătură cu chirurgia viitoare. În cazul în care beneficiarul nu a împlinit vârsta de 18 ani sau recunoscute în conformitate cu procedura stabilită în incapacitate, un astfel de transplant se efectuează cu acordul scris al părinților sau al reprezentantului legal.
Transplantul de organe și (sau) țesuturi ale destinatarului, fără consimțământul sau fără consimțământul părinților sau reprezentantului legal se face în cazuri excepționale, în cazul în care întârzierea în efectuarea operațiunii în cauză amenință viața beneficiarului, și este imposibil să se obțină un astfel de consimțământ.