Legea cu privire la certificarea produselor și a serviciilor, o singură autoritate de certificare

Despre Produse si servicii de certificare

(În roșu. Legile federale ale 27.12.95 N 211-FL, 30 din 02.03.98 N-FZ din 31.07.98 N 154-FL)

Această lege stabilește cadrul juridic al certificării obligatorii și voluntare de produse, servicii și alte obiecte (denumite în continuare - produse) în România, precum și drepturile, obligațiile și responsabilitățile participanților de certificare.

Secțiunea I. Dispoziții generale

Certificarea se efectuează în scopul de a:

asistă clienții în alegerea competentă a produselor;

proteja consumatorii de la producător fără scrupule (vânzător, interpret);

monitorizarea siguranței produselor asupra mediului, viața, sănătatea și proprietatea;

confirmarea indicatorilor de calitate a produsului declarate de către producător.

Certificarea poate fi obligatorie și voluntară.

Relațiile în domeniul certificării sunt reglementate de prezenta lege și de normele emise în temeiul acestuia acte de drept românesc.

În cazul în care un tratat internațional de România prevede alte reguli decât cele cuprinse în legislația România privind certificarea, atunci regulile tratatului internațional.

Organul executiv federal special autorizat în domeniul certificării, în conformitate cu prezenta lege:

efectuează înregistrarea de stat de certificare și mărcile de conformitate, care operează în România;

Se pregătește procedura stabilită, propuneri privind aderarea la sistemele internaționale de certificare (regionale), și pot fi stabilite, de asemenea, în scopul de a încheia acorduri cu organizațiile internaționale (regionale) privind recunoașterea reciprocă a rezultatelor de certificare;

este procedura stabilită România în cadrul organizațiilor internaționale (regionale) privind certificarea ca un organism național de certificare în România.

Sistemul de certificare poate include mai multe sisteme de certificare de producție omogenă.

2. Sistemele de certificare sunt supuse înregistrării de stat de către organul executiv federal special autorizat în ordinea de certificare.

1. Certificatul de conformitate (în continuare - certificat) - documentul eliberat de regulile unui sistem de certificare pentru a confirma produsele certificate satisfac cerințele.

O componentă obligatorie a certificatului de conformitate este un certificat de securitate la incendiu. (Paragraful introdus Legea federală din 27.12.95 N 211-FL)

2. Marca de conformitate - o marcă înregistrată în mod corespunzător, care, în conformitate cu normele stabilite în acest sistem de certificare care să confirme conformitatea cu eticheta produselor sale cu cerințele.

Secțiunea II. Certificarea obligatorie

1. Certificarea obligatorie se efectuează în cazurile prevăzute de legislația din România.

La certificarea obligatorie a mărcii certificat de conformitate și se aplică pe întregul teritoriu al România. (Paragraful introdus Legea federală din 31.07.98 N 154-FL)

4. Verificarea conformității poate fi de asemenea realizată prin adoptarea producătorului (vânzător, interpret) o declarație de conformitate.

Declarația de conformitate este un document în care producătorul (vânzătorul, interpret) certifică faptul că furnizate (vândute) produsele lor îndeplinesc cerințele. Listele de producție care conformitatea poate fi confirmată prin declarația de conformitate, cerințele pentru declarația de conformitate și procedura de adoptare a acestuia aprobat de Guvernul România.

Declarația de conformitate, adoptate în modul stabilit, se înregistrează în organism de certificare și este obligatorie din punct de vedere pe un picior de egalitate cu certificatul. (P. 4 introdus legea Federală 31.07.98 N 154-FL)

Organul executiv federal autorizat special în domeniul certificării și a altor organisme executive federale, care sunt impuse prin acte legislative ale organizației și activitatea română privind certificarea obligatorie, în limitele competenței sale:

a crea un sistem de certificare uniform, și să stabilească proceduri și reguli de gestionare pentru certificarea acestor sisteme;

selectează metoda de conformitate a producției la cerințele documentelor normative (forme de certificare);

determinată de autoritățile centrale ale sistemelor de certificare;

acreditează organismele de certificare și laboratoarele de încercări (centre) și să le dea permisiunea pentru dreptul de a efectua anumite tipuri de muncă (o licență pentru efectuarea anumitor tipuri de muncă);

conduce registrul de stat al participanților și a organismelor de certificare;

să stabilească norme de recunoaștere a certificatelor străine, mărci de conformitate și de testare rezultate;

să stabilească norme de acreditare și de autorizare a lucrărilor privind certificarea obligatorie;

să efectueze controlul și supravegherea de stat și stabilirea procedurii de control al calitatii asupra respectării regulilor de certificare și a produselor certificate;

Central organism de certificare a sistemului:

organizează, coordonează și stabilește regulile de procedură și de gestionare a acestora au condus la sistemul de certificare;

având în vedere recursul reclamantului privind acțiunea organismelor de certificare, laboratoarele de testare (centre).

Organismul de certificare:

efectuează identificarea produselor prezentate pentru certificare, în conformitate cu regulile sistemului de certificare; (Paragraful introdus Legea federală din 31.07.98 N 154-FL)

Acesta certifică produse, eliberează certificate și licențe de utilizare a unei mărci de conformitate;

efectuează în modul stabilit controlul de inspecție a produselor certificate; (Paragraful introdus Legea federală din 31.07.98 N 154-FL)

suspenda sau anula valabilitatea certificatelor emise de aceasta;

Acesta oferă solicitantului, la cererea acestuia informațiile necesare în competența sa.

Producătorii (vânzători, executori), produse supuse certificării obligatorii și puse în aplicare pe teritoriul România trebuie:

să asigure conformitatea cu cerințele actelor normative ale produselor vândute, împotriva cărora le-au fost certificate și de etichetare a acestuia o marcă de conformitate cu procedura stabilită;

pentru a asigura executarea fără probleme a competențelor sale de către funcționarii care efectuează certificarea obligatorie a produselor și a controlului produselor certificate;

să informeze organismul de certificare în ordinea stabilită a modificărilor efectuate în documentația tehnică, sau în procesul de producție certificate.

2. Certificatele sau certificate privind recunoașterea acestora sunt prezentate autorităților vamale împreună cu declarația vamală de mărfuri și sunt documentele necesare pentru a obține permisiunea de a importa bunuri pe teritoriul România.

În cazuri excepționale, guvernul român are dreptul de a emite autorizații pentru importul de produse destinate pentru nevoile de producție ale unei anumite organizații, fără a fi prezentat autorităților vamale ale certificatului sau certificatelor de recunoaștere a certificatelor în condiții certificarea ulterioară a acestor produse pe teritoriul România. (Paragraful introdus Legea federală din 31.07.98 N 154-FL)

2. Controlul în mod direct și supravegherea respectării regulilor de certificare și a produselor certificate efectuate de către funcționarii care exercită controlul și supravegherea de stat asupra respectării cerințelor obligatorii ale standardelor de stat. „Cu privire la standardizare“ Acești oficiali efectuează controlul și supravegherea de stat asupra respectării normelor de certificare și a produselor certificate în modul și în condițiile stabilite de Legea România.

1. Finanțarea de stat obligatorii sunt supuse:

Previziuni de dezvoltare, dezvoltarea de certificare, reguli și recomandări pentru comportamentul său; furnizarea de informații oficiale privind certificarea;

participarea la activitatea organizațiilor internaționale (regionale) privind certificarea și lucrează cu organismele naționale străine privind certificarea;

dezvoltare și (sau) participarea la elaborarea unor norme internaționale (regionale) și recomandări de certificare;

elaborarea proiectelor de acte legislative în domeniul certificării;

efectuarea științifice - de cercetare și alte lucrări pentru certificarea de importanță națională;

efectuarea controlului și supravegherii de stat asupra respectării normelor de certificare și a produselor certificate;

menținerea Registrul de Stat pentru certificare și acreditare, precum și stocarea arhivelor de materiale cu privire la înregistrarea de stat a mărcilor de certificare și conformitate;

Alte lucrări privind certificarea obligatorie definite de legile din România.

Secțiunea III. CERTIFICARE VOLUNTARĂ

1. Certificarea voluntară se desfășoară la inițiativa solicitanților (producători, vânzători, executori), în scopul de a confirma conformitatea cu cerințele standardelor de produs, caietul de sarcini, chitanțe și alte documente stabilite de către solicitant.

Certificarea voluntară se efectuează în conformitate cu termenii contractului dintre solicitant și organismul de certificare.

2. Certificarea voluntară a produselor supuse certificării obligatorii, este un substitut pentru certificarea obligatorie a unor astfel de produse.

1. Certificarea voluntară este efectuată de către organismele de certificare voluntară, în cadrul sistemului de certificare voluntară, cu condiția de către orice persoană juridică înregistrată în sistem sau marca de conformitate a organului executiv federal împuternicit în acest scop, în domeniul certificării, în ordinea stabilită.

Organismul de certificare voluntară poate fi o entitate juridică formată dintr-un sistem de certificare voluntară, precum și o entitate juridică care a preluat funcțiile organismului privind certificarea voluntară în conformitate cu termenii contractului cu o persoană juridică care a format sistemul.

organism de certificare voluntară:

certifica produse, emite certificate, precum și termenii contractului cu solicitantul îi dă dreptul de a utiliza marca de conformitate;

suspendă sau anulează certificatele emise.

2. O entitate juridică stabilită sistem de certificare voluntară, stabilește regulile de lucru în sistemul de certificare, procedura de plată a unor astfel de lucrări și determină participanții sistemului de certificare voluntară.

3. Certificarea voluntară poate fi efectuată în sistemul de certificare obligatorie, dacă este cerut de regulile sistemului de certificare obligatoriu și prezența în sistemul înregistrat în mod corespunzător marca de conformitate a certificării voluntare.

Atunci când un contract pentru efectuarea certificării solicitantul are dreptul să primească din organism pentru certificarea voluntară a informațiilor necesare privind normele de certificare a produselor, precum și pentru a determina forma de certificare.

Secțiunea IV. RESPONSABILITATEA pentru încălcarea prevederilor prezentei legi

București, România Casa Sovietelor